Ce ne învață cetățile

Asemeni cuibului semeț de vulturi-
Cetatea Râșnov dăinuie, încă;
Aici răsună ecouri din ceruri:
„Zidește-ți casa, frate, pe stâncă!”

În cetățuie sunt halebarde
Și scuturi; puști cu muniție multă,
Pune-ți armura, fii pururi în gardă,
în posturi, în rugă, te luptă!

Ca mănăstirilor din Meteora-
În toată lumea binecunoscute,
Să-ți picteze ca un nimb, aurora:
„Fii o cetate suită pe-un munte!

Din pur izvor, din fântână adâncă,
Scoate-ți apa întruna, cu trudă!
Grâu tare și miere din Stâncă, mănâncă!
Când vine vrăjmașul, pune-l pe fugă!

Pe-o singură Ușă se intră în fort
Și-o Cale îngustă duce-n cetate;
De-acolo se pleacă spre Sion, în zbor,
Străjere, veghează în noapte!

Pe-ngustele ochiuri din zid de admiri
Priveliști sublime de-afară,
Ce mici sunt și case și oameni, te miri,
Și cerul, ce mare ți-apare!

De șaizeci, crunte decenii
Stau înălțate cetățile toate,
Biserica-i vie de două milenii,
Și dăinuie pentru eternitate!

Brașov, 1-07-2017