Ce folos

Ce folos de viața ta pribeagă,
Ai trăit-o într-o lume deșartă!
Ai trăit-o după inima ta,
Și nu l-ai cunoscut nici când pe Mesia.

Ce folos căci aicia ai alergat,
Și la comori tu ai adunat,
Și nu ai vrut în viața ta,
Să îl cunoști pe Dumnezeu cum trebuia.

Nu ai vrut să îl cunoști niciodată,
Căci tu ai ținut la a ta comoară!
Spunând în inima ta:
Ce dulce e viața mea.

Și așa tu ai trăit,
În desfătări te-ai rânduit!
Și Dumnezeu te-a lăsat așa,
Până va veni și vremea ta.

El odată a venit,
Și la ușa ta s-a oprit,
Și te-a chemat să vi la El în dată,
Să lași bogăția ce va pieri odată.

Și l-ai refuzat,
Spunând nu pot să las ce am câștigat!
Nu pot să las bogăția mea,
Și să nu mă mai bucur de ea.

Și Dumnezeu te-a lăsat,
Du-te omule la ce ai câștigat!
Și bucură-te în viața ta,
Dar nu uita căci odată la judecată vei sta.

Și ce folos căci ai refuzat,
Să primești pe Dumnezeu cu drag
Dându-te la bogăția ta,
Care va pieri odată cu lumea.

Nu ai vrut să fi salvat,
Și ți-a plăcut deșertăciunea în care te-ai aflat,
Și vei pieri odată cu bogăția ta
Căci l-ai refuzat pe Dumnezeu pentru totdeauna.

Chear dacă Domnul a venit,
Și la tine s-a oprit!
Nu ai vrut omule dragă,
Să primești iertarea Lui în a ta viață.

Inima ta prea legată a fost,
De pământul acesta de jos!
Și nu ai putut să spui în inima ta,
Nu la niște bogații ce v-or pieri aicia.

Ce folos căci aicia ai alergat,
Și la urmă te duci în Iad!
Și nu poți să duci cu inima ta,
Nici o bogăție care se află în fața sa.

Omule dragă,
Nu bogăția te salvează
Nu ce aicia ai adunat,
Te va salva odată de Iad.

Nu banii, aurul și comoara ta,
Te v-or scăpa de judecată grea!
Ci numai Domnul Isus,
Care a venit pentru tine de sus.

Nu îl refuza pe Dumnezeu,
Când te cheamă să vi la El!
Lasă lumea și comoara ta,
Și vino la Isus acuma.

Gândește -te dragul meu,
Căci nu banul e dumnezeul tău!
Cu toate căci poate este în momentul de față,
Dar nu banul te salvează.

Doar Isus care a venit,
Și pentru tine a murit!
El te poate salva
Nu bogăția ta.

Ce folos să respingi mereu pe Dumnezeu,
Să nu asculți de Cuvântul Său
Ce folos să spui căci ești creștin,
Dar inima ta este un venin.

Nu poți să spui căci iubești pe Dumnezeu,
Și inima e legată de banul tău!
Nu poți să te numești creștin,
Și viața ta e un chin.

Te minți singur prietene dragă,
Dacă crezi căci ești creștin în a ta viață!
Când tu fugi mereu,
După bogății nu după Dumnezeu.

S-au cum poți să mărturisești la cineva,
Căci cunoști pe Domnul Isus acuma!
Când tu nu ai citit niciodată,
Macar odată Biblia în a ta viață.

Ce folos de tine prietene dragă,
Să te minți singur în viață!
Oprește-te pe calea ta,
Căci nu spre mântuire te duce ea.

Nu mai alerga ca un orb degrabă,
După multe bogății în a ta viață!
Rugina și moliile le va mânca,
Așa cum spune Biblia.

E de ajuns cât Domnul ți-a dat,
Să trăiești să fi împăcat!
Căci Dumnezeu nu te va lăsa,
Așa cum spune Biblia.

Ce folos căci viața ți s-a dus,
Și tu nu ai știut de Isus,
Ce folos căci ai îmbătrânit,
Și comoara ta nu te-a împlinit.

Poate este timpul și pentru tine,
Să cunoști pe Dumnezeu mai bine!
Să vezi căci El este comoara ta.
Nu aurul din casa ta.

El Domnul slavei care te-a creat,
Și viața pentru tine a dat,
El este comoara ta,
După care ai alergat atâta.

Dumnezeu te asteaptă,
Să îl descoperi în viață!
Să vezi prietenul meu,
Comoara adevărată care este... Dumnezeu.

Amin