Ce faci?

Ce faci?...Ce faci când suferința te urmarește parcă
Se ține scai de tine, din viața ta nu pleacă.
Știți, în ochii mei parcă e o hoață,
Pândește bucuria și iute o înhață!

Ce faci?...Ce faci când visul tău ușor se năruiește
Când parcă nici-un plan nu îți mai izbutește
Planurile omului nu-s ca o frunză oare?
Atunci când vine toamna nu știi când dispare.

Ce faci?...Ce faci când trupul tau e plin de durere
Când zilele sunt lungi, când zilele sunt grele.
Căci boala știți cum e? Ca un puternic vant
Îți răvășește viața, te pune la pământ!

Ce faci?...Ce faci când viața ta a devenit cuptor
Și parcă de răcoare îți e atât de dor.
Până acum viața nu te-a cruțat deloc
De când ai fost mic ai tot trecut prin foc.

Ce faci?...Ce fac? De multe ori nimic, dar punem întrebări
De ce-i Doamne așa, de ce sunt încercări?
Nu pentru tine-i scris, creștine care gemi
De zeci de ori in Bilbie să nu te mai temi?

Cu siguranță viața de multe ori e grea
Dar greul cel mai mare a fost la Golgota,
Isus cu crucea în spate n-a întrebat deloc
“De ce tocmai pe mine mă treci Tată prin foc?”

Nu-i Domnul Isus medic desăvârșit?
Câți orbi, ologi, leprosi a tămăduit!
De ce pe tine acum te-a prins amorțeala?
De ce lași creștine să te schimbe boala!

De ce ai sufletul atâta de frant
Că nu îți izbutesc planuri pe pamant,
Poate nici urmatorul nu-ți va izbuti
Căci pentru tine Domnul plan are-n veșnicii.

Să fii mântuit nu e așa ușor
Drumul către cer trece prin cuptor.
Gândește-te o clipă la acea spendoare
Acolo nu sunt lacrimi, nimic nu te mai doare.

Ce faci?...Ce fac? Există un singur răspuns:
Prin orice încercare ne-ncredem în Isus!
Chiar și în cuptor de mâna nu te lasă
Fiindcă Dumnezeu te vrea ‘ntr-o zi acasă!