Ce-ai împlinit?

Ce-ai împlinit din câte gânduri
aveai cândva pentru Hristos?
Cu ce-ţi închei acum sfârşitul
a ce-ai pornit aşa frumos?

Când e sfârşitul fericit,
frumos e tot ce-ai săvârşit,
dar când sfârşitu-i ruşinos
zadarnic ai pornit frumos.

Ce-ai împlinit din începutul
atât de-nflăcărat pornit?
Ce s-a ales din rodul vieţii
cu legământ făgăduit?

Ce-ai împlinit deplin cu fapta
din câte juruinţe-ai spus,
din câte promisiuni şi planuri
ce rod lui Dumnezeu I-ai dus?

Cât ţi-a pătruns de-adânc lumina
prin zidul de-ntuneric greu
cât ţi-ai suit arzând iubirea
spre semeni şi spre Dumnezeu?

Câtor dureri le-ai stins văpaia
la câţi pierduţi aprins-ai ţel,
câţi din ai tăi se duc cu tine
după Hristos şi pentru El?

Din ce-ai cântat, din ce-ai spus lumii,
din câte-ai tot făgăduit,
priveşte-L pe Hristos şi spune-I
ce-ai împlinit, ce-ai împlinit?