Câți?

Câți?


Pe câți ne mistuie durerea că între noi este păcat?
Ne-am prins cu treburile vieții în alergarea de soldat. .
Și câți vedem cât de ușor păcatul ne-a înfășurat?
Iar astăzi promovăm adesea un creștinism falsificat.

Și câți mai înțelegem oare că mult program e simulat
La adunări, pe la amvoane și unde Domnul e chemat?
Căci Duhul Sfânt nu este zgomot și nici emoții exaltate
El este râu de viață sfântă, Mângaietor și plinătate

Și câți vedem în noi dorința de toți să fim apreciați?
Și câți azi căutăm la fața celor ce-n frunte sunt chemați?
Și pe câți oare ne mai doare că Numele celui PreaSfânt
Este batjocorit de cei ce-au pierdut din discernământ?

Câți mai simțim în noi dorința care în Dumnezeu trăiește?
Câți plângem pentru acela care în întuneric rătăcește?
Că nu putem simți durere dacă de lume ne-am legat
Cum nu vedem că pe altare un foc străin am ridicat?

Câți înțelegem că Acela ce-i bunătatea, milă sfântă
El ne așteaptă ca să cerem tărie și putere-n luptă?
Câți Îl cunoștem în odaie, în nopți târzii și rugi fierbinți?
Și câți privim la viețuirea celor ce-au fost sfinții părinți?

Pe câți ne mistuie în piept o sfântă-grijorare?
Că lepădăm ce este scris și nu mai suntem sare
Dar noi suntem o seminție aleasă, un neam sfânt
Cum de-am înăbușit chemarea de-a fi lumină pe pământ?

Și câți o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești?
Sau câți ne închinăm la idoli și ținem datini strămoșești?
Avem în noi identitatea de fii de Mare Împărat?
Sau facem tot ce face lumea pentru că nu pare păcat?

Și câți străpunşi în inimă rămânem astăzi de Cuvânt?
Sau ne-mpietrim, ne-ndepărtăm, uităm de Adevărul Sfânt?
Mai cercetăm tot ce vedem și luăm ce este bun?
Sau prea ușor ne încredem în tot ce unii spun?

Ce înțelegem noi astăzi prin binecuvântare?
Să ai de toate, lux, avere și poate-un nume mare?
Să te implici, să activezi, să investești în tine,
Să te cunoască cei din jur că tu nu ești oricine?

Şi nu aceasta e adevărata binecuvântare?
Când tu te faci mereu mai mic și Domnul, El mai mare?
Când ceri şi plângi şi îți dorești să te atingă cerul
Și-n revărsări de har ceresc să vină Porumbelul?

Și câți din noi ne mai dorim ca să trăim Cuvântul?
Câți oare vrem cu-adevărat să păstrăm legământul?
Să căutăm ca să nu trecem peste ce este scris,
Să răspândim în jur mireasma Celui ce ne-a trimis?

Și câți din noi vrem s-ascultăm de şoapta care spune?
Să dezbrăcăm tot ce-i firesc și pofta ce e în lume.
Câți vrem ca să trăim ascunși în Domnu-n umilință
Și să păstrăm orice-ar veni a sfinților credință?

Și câți cautăm să deosebim lucrurile alese?
Câți mai poftim cu noi pe Domnul la ale noastre mese?
Și câți lăsăm pe Duhul Sfânt să ne călăuzească,
Câți înțeleg că-n cer n-ajungi pe calea omenească?

Și câți urâm lumea aceasta, lucrurile din ea?
Câți rămânem în Adevăr și sfinți cum Domnul vrea?
Nu știm că pe calea îngustă nu poți umbla oricum?
Sau mult mai mult ne regăsim în chipul veacului de acum?

Și câți privim pe un ecran numit televizor?
Și câți vedem că-n casa noastră el este dirijor?
Și câți azi ne distrăm ca lumea în chefuri și în glume?
Se face oare diferența dintre noi și lume?

Și câți mai suntem azi dispuși ca să plătim un preț?
Când frații te etichetează îngust, de neînțeles...
Căci nu la fel și proorocii primeau a lor ocară?
A celor ce le erau frați, nu a celor de-afară.

Și câți înțelegem azi Cuvântul care spune?
Că nouă nu ni s-a dat harul doar să purtăm Sfânt nume?
Ci să și pătimim ca Domnul în trup să suferim
Și ale Sale suferinți cu drag să le primim.

Și pentru câți din noi viața este Isus Hristos?
Și oare câți din noi la moarte ne-am duce bucuroși?
Umpluți de sfântă pacea Lui și dor înflăcărat
Că-l vom vedea pe Cel ce viața pentru noi Şi-a dat.

Și câți Îl așteptăm cu foc pe nori ca să revină?
Să ne ducă cu El în țara unde-i veșnic lumină?
Plini de o bucurie sfântă ce-i de cer legată
Şi de nădejdea ce-i noi, vie și neschimbată.

Amin