Cât prețuiește pocăința ta

Cât prețuiește pocăința ta,
Pe pământul pe care ești acuma?
Dar... Cât crezi căci va prețui,
Când înaintea lui Dumnezeu vei fi?

Cât crezi căci prețuiește pocăința ta,
În fața vecinului de lângă casa ta?
Cât crezi căci prețuiește în fața lor în dată,
Dacă v-or fi întrebați de tine în viață.

Și cât crezi căci va prețui,
Dacă tu singur te vei cântări?
Luând Biblia în dată,
Să cântărești pocăința ta de o viață.

Poate vei spune am o pocăință bună,
S-au am o pocăință mai șubredă
S-au poate vei spune în dată,
Nu prea stau bine cu pocăința în a mea viață.

Dar tu nu uita,
Căci un preț s-a plătit la Golgota
Ca pocăința ta să crească mereu,
Înaintea vecinului și a Lui Dumnezeu.

Tu trebuie să prețuiești mult,
În fața Celui din ascuns!
Cu cât mai mult trebuie să prețuiești în viața ta,
În fața vecinului de lângă casa ta.

Trebuie să arăți mereu,
Căci esti un pocăit pentru Dumnezeu!
Și trebuie ca lumina să strălucească,
Ca ce-l din jur să vadă o rază de speranță.

Și apoi când acestea ai împlinit,
Atuncea poți fi fericit,
Căci Duhul Sfânt e în viața ta,
Și prețuiești mult înaintea Sa.

Trebuie să te lupți mereu,
Ca să duci o luptă cu eul tău
Trebuie ca atunci când ești cântări,
Acul să indice mântuit.

Trebuie ca pocăința ta să prețuiască,
Mult înaintea aproapelui tău de lângă casă!
Și mai mult trebuie să prețuiască mereu,
Înaintea lui Dumnezeu.

Ca să ai garanția căci ești salvat,
Și de Iad scăpat!
Trebuie să prețuiești în dată,
Foarte mult în a ta viață.

Căci astfel dragul meu,
Nu îți va ajuta la nimic gestul tău,
Pe care l-ai făcut,
Când te-ai botezat mai demult.

Dacă nu împlinești în dată,
Tot ce spune Biblia ce o ai acasă...
Degeaba te mai numești pocăit,
Iadul e pentru tine pregătit.

Ești pocăit dar nu cum cere Dumnezeu,
Ești unul dar nu după Cuvântul Său!
De aceia prietene dragă,
Cât cântărește pocăința în a ta viață?

Să fi un exemplu de urmat,
E un lucru minunat!
Dar să fi un exemplu de urmat,
Nu unul de aruncat.

Căci pocăința te va duce sus,
Chear în cerul lui Isus!
Dacă prețuiește mult înaintea lui Dumnezeu,
Și asculți de Cuvântul Său.

Astfel degeaba te numești pocăit,
Tu poate ești... dar nu unul sfințit!
Așa cum cere Dumnezeu,
În Sfântul Cuvânt al Său.

Nu mai sfinți cu adevărat,
V-or vedea cerul minunat!
Nici să nu te gândești căci acolo vei ajunge,
Dacă nu faci ce Biblia spune.

Sfinți care au fost cu adevărat,
Cu aceia Dumnezeu s-a lăudat
Nu ce ce-l pe jumătate pocăit,
Ci care a fost deplin sfințit,

Cât prețuiește pocăința ta,
Da pocăința ce o ai acuma!
Cât prețuiește dragul meu,
În raport cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu te înșela prietene dragă,
Nu pocăiți cu moda merg acasă!
Nici ce-i care au acceptat în viața sa,
Să arate că lumea.

Când sora nu se mai deosebește,
De ce-a din lume cu care trăiește!
Și fratele nici nu e pocăit,
Când stă lângă ce-l din lume la glumit.

Când nu trăiește cu adevărat,
Nici sora, nici fratele ce Domnul a lăsat,
Cum mai poți să speri la mântuire fratele meu,
Când tu nu faci ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Să nu spui căci nu e așa,
Căci vei minți atuncea!
Tu ști bine căci lumea e în inima ta,
Și de ea nu poți scăpa.

Îți place fratele meu,
Și cu lumea și cu Dumnezeu!
Și ție sora mea iubită,
Să arăți că o actriță.

Nu poți să spui căci nu e așa,
Când tu iubești lumea,
Îți place și cu lumea și cu Dumnezeu,
Dar întrebarea e așa: Tu cum stai cu pocăința acuma?

Poate e timpul să faci ceva,
Să te trezești acuma!
Să vezi cât prețuiești cu adevărat,
Înaintea Celui PreaÎnalt.

Să ști dragul meu,
Căci nu te joci cu Dumnezeu!
Ori faci ce spune Biblia Sa,
Ori te duci în Iad acuma.

Dumnezeu nu negociază cu tine,
Căci ai o poziție mai bună ca ori și cine
Și te va băga în Rai odată,
Pentru poziția ta minunată!

Nu te înșela prietene dragă,
Dacă nu te pocăiești ești pierdut în a ta viață!
Dar Dumnezeu vrea o pocăință reală,
Nu cum au mulți una aproape... falsă.

Cât prețuiește pocăința ta,
Te poți întreba acuma!
Și vezi unde vei merge dragul meu,
Cu pocăința care o ai în jurul tău.

Amin