Cântarul

Mii de ani și cine știe
Cât îl vom mai folosi,
A făcut cu noi istorie,
E util și va mai fi.

I se zice cam ce face,
Un cântar de cântărit,
Sau balanță sub alt nume,
Cumpănă, altfel numit.

El citește greutatea
Și o face chibzuit,
Nu greșește decât dacă
A fost, poate,"dichisit".

L-am purtat cu noi, căci altfel
N-ar fi fost un mod mai bun
Să plătim ce cumpărăm dar
La momentul oportun.

Și să vindem e nevoie
De un astfel de instrument,
Este chiar obligatoriu,
Ține de regulament.

Cred că rar se mai întâmplă,
Cineva la cumpărat,
Bănuind, să zică cum că
La cântar a fost furat.

Azi, cam toți clienții poartă
Chiar o doză de respect
Față de cântarul care
Nu-i tratează incorect.

Iar atunci când la ieșire
E prezent și funcționând,
Dă un fel de siguranță
Și vânzând și cumpărând.

Cine oare l-ar mai ține
Într-o casă, dacă el,
Ieri ți-ar spune greutatea
Însă azi n-ar da la fel?

Nu e vorba-aici de grame,
Ci-ntr-un mod exagerat
Te-ai trezi cu kilograme
Ca să-ntrebi "cum s-a-ntâmplat?"

Toate astea pot descrie
Un cântar ce-a devenit
Parte din sistem și iată
Are locul potrivit.

Însă obiectul este numai
Un model la rang mai mic
Ca să-mi fie de exemplu
Când principiul nu-l aplic.

Toți deținem calitatea
De-a vedea și exprima
Ce-am văzut la noi, la alții,
Domnul ne-a făcut așa.

E de fapt un mod de-a zice
Cum văd realitatea eu,
Cântărind-o, judecând-o
După un propriu procedeu.

Fiecare are-n sine
Un "cântar" legalizat,
Însă, din nefericire,
Noi l-am personalizat.

Nu e zi să nu ruleze,
Cântărind neobosit,
Ochii, inima și mintea
Îl țin treaz, mereu pornit.

De la oameni, pân' la lucruri,
Toți sunt lesne "cântăriți",
Căci nu vrem să fim de nimeni
Niciodată păcăliți.

Uneori, cu-exagerare,
În cântar i-am așezat
Și pe cei ce nu fac parte
Din contextul apropiat.

Chiar mai des ne dăm părerea
Cu-n aer satisfăcut
Și atunci când nu e cazul
Și când nimeni n-a cerut.

Îi privim cu ochii de critici
Pe acei ce n-au putut
Să încapă în șablonul
Ce chiar noi l-am conceput.

Dacă cineva nu poate
Să răspundă cum am vrea,
Îi rostim sentință dură:
"Îi lipsește creșterea!"

Ori e scund, ori e subțire,
Ori înalt, ori e plinuț,
Ori prea grabnic în vorbire,
N-are păr, nu e drăguț.

N-are clasă, n-are școală,
Nu-i ca altul cizelat,
Umblă țanțoș, e cam mândru,
Are un mers prea legănat.

De muncește, e cam lacom,
Dacă stă, e puturos,
De-are casă, se dă mare,
Daca n-are, ce folos!

Cântă tare sau se face,
Uneori e prea curios,
Când se roagă, parcă n-are
Un profil de credincios.

E cochetă? Nu-i stă bine!
E modestă? N-are gust!
E vizibil pretențioasă,
E comodă, asta-i just!

Nu zâmbește? E rigidă!
Râde tare? Nu-i decent!
E puțin conservatoare
Sau... se poartă indecent.

Dacă face dărnicie,
E un pic lăudăros,
Dacă are și nu face,
E un mare păcătos.

Și așa, mai mult ca sigur
Lista poate continua,
Câtă vreme am cântarul
Controlat de mintea mea.

Dumnezeu ne-a dat cântarul
Să-l păstrăm echilibrat,
Folosind valori divine
Greutăți de măsurat.

Nu-i poți judeca pe oameni
Într-un fel neadecvat,
Evaluează-ți dar cântarul,
Nu cumva ți s-a stricat?

Că-ntr-o zi se cam prea poate
Să auzi și-n dreptul tău
O sentință cântărită
Chiar de Însuși Dumnezeu.

Evaluarea nu-i totuna
Cu un gând răutăcios,
Judecând doar cu asprime
Fără sentiment milos.

Căci de-ar fi să trecem testul
După sfintele valori,
Mulți din noi am știi chiar sigur:
Cântăriți, am fi ușori.