Cântarea lupilor

- Biserică, bine ai venit la-adunare!
Domnul Însuși așteaptă glasul laudei Tale!
Biserică, știu de unde vii,
Știu șirul de lacrimi amare,
Știu Valea plângerii,
Locul tristeților tale...
Mai știu c-ai primit pentru lacrimi fierbinți
Ce obrajii în rugă ți-i scaldă
Armoniile cerului cântate de sfinți
Și privite de cete de îngeri
Adunați laolaltă în slavă.

Și mai știu glas străin...
Gând hain...
El te-ndeamnă să taci
Să nu cânți, să-nchizi a ta gură.
Stai și-ascultă pe alții ce pot,
Ce semeț iși ridică obrajii
Și-n dispreț și-n mândrie-ți iau tot...

Toată jertfa de laudă,
Și te mint că ești prost.
Că nu știi cum să cânți.
Că ai glasul tocit, că te ții de trecut,
Ești acum depășit,
Că urechea n-o-ncânți.
"- Timpul tău s-a sfârșit!
Stai cuminte în bancă!
Si ne-ascultă pe noi, ce spectacol măreț
Când smeriți ne prefacem!
Ce-armonie perfectă!
Aceeași!
Doar una!
Lălăim și jelim,
Ținem ritmul.
Sublim!"

- Lacom lup!
Suflet surd! Ce auzi?
Că din cer se aude a ta nepăsare!
Suflet chior, ce-ai să vezi?
Noi vedem foarte clar
Cum mândria îți strâmbă cărarea.
Suflet șchiop, te împiedic-acum
Tot ce nu stăpânești?
Ai în gând un deranj
Fiindc-auzi
Scârțâit,
Un suspin?
Fiindcă vezi indignare?
Auzi glas de copil gângurind,
Perturbând
Glorioasa-ți cântare?
Tu și-ai tăi alergați
Tot mereu
Alungând pocăința!
După roade cunoaștem acum
Că străină vă este credința!
Sfâșiați și furați
Tot ce prindeți din urmă!
Unde-i ușa deschisă, intrați.
V-ar plăcea să vedeți
Cum viața se curmă...

- O, Biserică, știu c-ai lăsat
La tine acasă
Pe lupii mândriei.
Privește atentă, au intrat
Și-au furat
Din cântare
Duhul bucuriei!
Și deși-i mai comod și ușor
Ca să stai să privești
Un spectacol pe ritmuri moderne,
Nu uita: lupii-s fiare ce-ți urlă-n pridvor
Care-mprăștie, sfâșie turme.

Amintește-ți de creștinii
De pe-ntregul pământ
Ce-au fost miei suferind
La mâna mai marilor lumii.
Ei au strâns comori mii,
Armonii
Ce cuprind umilinți, suferinți
Și trăiri atât de profunde,
Dar și mari bucurii,
De la Tatăl de sus,
Strălucind să inunde
Multe inimi zdrobite,
Dar și cele-nrobite
Și să dea transformare!
Nu uita!
Regăsește-ți comoara
Și ea va străluci în cântare!

Amin.