Cântarea bucuriei

De ce nu cântă inima ta,
Pentru sfântă glorie a Sa!
De ce nu lauzi pe Dumnezeu,
Pentru ce a făcut pentru sufletul tău.

Trebuie să cânți neîncetat,
Pentru Cel ce te-a salvat,
Pentru Cel ce a murit,
Și viață din morți ți-a dăruit.

Laudă-l pe Dumnezeu,
Pentru ce a făcut în dreptul tău!
Adu-ți aminte și nu uita,
Viață veșnică ți-a dat cândva.

Cântă-i o cântare nouă,
Căci Dumnezeu se coboară,
În mijlocul laudelor El va veni,
Și cu tine va vorbi.

Pentru căci inima ta l-a chemat,
Prin cântarea ce i-ai adresat!
De aceia Dumnezeu se va bucura,
Mult de cântarea ta.

De aceia ori ce ar fi,
Tu cântă-i Celui din veșnicii,
Inima ta să nu stea,
Fără să nu cânte ceva.

Și atunci când vremea va veni,
Dumnezeu te va răsplăti!
Căci atunci când a trebuit,
Tu i-ai cântat necontenit.

Așa prietene dragă,
Inima ta să nu tacă,
Iar când ispita va veni,
Pe loc ea va fugi.

Cântă-i și nu te lăsa,
Laudă-l din toată inima ta!
Iar în veșnici te vei bucura,
Tot cântândui-i spre slava Sa.

Să nu stai împietrit niciodată,
Ci să îți deschizi inima în dată,
Să simți cântarea venită de sus,
Prin Duhul Celui Sfânt.

Căci dacă tu nu vei cânta,
Oare nu pietrele v-or striga!
Oare nu piatra odată va fi,
Mărturie împotriva ta în veșnicii?

Sau cum poți să stai fără ca inima ta,
Să îi cânte lui Dumnezeu acuma,
Nu merită Dumnezeu lăudat,
Pentru câte în viața ta a lucrat?

Și poate de multe ori dragul meu,
Nici nu cânți lui Dumnezeu,
Așa de tristă e inima ta,
Căci nici o cântare nu poate cânta.

Stai câte odată abătut,
Și nu poți să îți înalți glasul în sus!
Oare asta merită Dumnezeu,
Pentru cât a lucrat în dreptul tău.

Nu prietene dragă,
Dumnezeu merită să îi cânți degrabă,
Dumnezeu merită mai mult,
Ca tu să îi cânți din inimă acuma.

Chear și David în probleme când era,
El tot cânta!
Lăuda pe Dumnezeu,
Din inimă dragul meu.

Fi și tu așa,
Și nu lăsa ca întristarea cea grea,
Să îți ia cântarea din inima ta,
Spre slava Domnului acuma.

Da prietenul meu,
Tu poți să cânți lui Dumnezeu!
Căci mult bine ți-a făcut,
Domnul pe acest pământ.

Și mult bine îți va face în continuare,
Aicia sub soare,
De aceia dragul meu,
Nu sta împietrit laudă pe Dumnezeu.

Cu toată inima ta,
Să îi cânți acuma!
Mult Dumnezeu se va bucura,
Când aude cântarea din inima ta.

Când aude cum îi cânți dragul meu,
Mult se va bucura Fiul Său,
Nu sta trist aicia sub soare,
Ci cântă-i Celui din zare.

Amin