Când ţelul tău e-nnoroit

Când ţelul tău e-nnoroit
De propria trăire
Când gândul tău e răvăşit
În pofte şi în fire,

Când duhul tău nu e deschis
Spre Dumnezeu, doar El,
Când mersul tău e compromis
Şi nu păşiţi la fel,

Când între voi este un zid
Al necredinţei tale,
Când sentimentele-ţi se-nchid
Uitând de ale Sale,

Când roadele se sting în tine
Aşa, puţine, cum aveai,
Când faci greşeli fără ruşine
Ştiind că nu te-ndrepţi spre Rai,

Când te-ai pierdut singur prin lume
Gustând plăcerile murdare,
Când crezi minciuna tot ce-ţi spune,
Nu te întrebi: destul e oare?
.........................................
Ajunge! Strigă ars de jar
Acel ce L-ai batjocorit,
Ajunge-acum atât amar!
Şi pentru tine am murit!

Nu te-ngrozi, iertare-ţi las
Şi nici pedeapsă nu-ţi voi da;
Te rog cu lacrime în glas:
Deschide-acum inima ta!

De-ai ştii ce planuri fără margini
Ţi-am pregătit, n-ai ezita,
Şi cât de multe-s albe pagini
Ce-aşteaptă semnătura ta!

Deschide, tot ce am e-al tău;
Dragostea Mea întregă-i ţie,
Nicicând n-ai să păţeşti vreun rău
Iar darul Meu e Veşnicie!

Aştept acum să Mă primeşti
Ca drumul să ţi-l construiesc;
O, te iubesc aşa de mult!
Te cheamă Tatăl tău Ceresc..

05 februarie 2009