Când o mamă în taină plânge

Când o mamă în taină plânge!


Când o mamă în taină plânge
Pentru un fiu, care e rău
Un pumnal parcă-i înfige
În inimă și e greu

Când o mamă lăcrimează
Dumnezeu din cer, o vede
El tare Se întristează,
O ascultă și o crede.

Căci ea în taină vorbește
Cu Acel ce S-a jertfit
Îi spune ce-o necăjește
Și tot ce a pătimit.

Al său necaz, ea îl spune
Și a ei mare durere,
Nădejdea în Domnu-și pune
Și așteaptă mângâiere.

Până fiii și-a văzut
Mari, stăpâni pe viața lor
A postit, s-a rugat mult
Și a suferit de dor...

Când departe au plecat,
Sau, nepăsători au fost
Când vorbe i-au aruncat
Și reproșuri fără rost.

Când o mamă-i întristată,
Plânge cerul de durere,
Ea mâhnirea își arată
Cere Domnului putere

Viața să o poată duce
Până vine al ei sfârșit
Mulțumiri multe-I aduce
Lui Isus, cel răstignit.

Numai El dă mângâiere
Când necazul o apasă,
El alină a ei durere
Și să cadă, nu o lasă.

Îi dă o nădejde vie
Și putere să răzbească,
Înțeleaptă ca să fie,
Să lupte, să biruiască.

Răspunsul îl va primi
Pentru cel ce s-a rugat
Căci Domnul va rândui
Și-l va ajuta cu drag.

Inima îi va schimba
Fiului fără credință
Când totul va regreta,
Va primi și biruință.

Ruga mamei este sfântă
Când se roagă pentru fii
Domnul din cer o ascultă
Cerința-i, va împlini.

Amin

Câmpia Turzii, 11 ianuarie 2026