Când Doamne, Te am pe Tine!

Când Doamne Te am pe Tine!

Când Doamne Te am pe Tine
Stând la cârma vieţii-mi sfinte,
Duhul Prea Sfânt mă susţine
De-a merge cu drag ’nainte,
De-a-Ţi urma-n învăţăminte
Ce-n viaţă mi-aduc mult bine!

Căci Cuvântul Tău cel Sfânt
Astăzi, mi-e lumină pe cărare
’N mersul vieţii pe pământ
Ce se-nclină-n neascultare,
Când tremură-n frământare
Dintre genuni mai cu-avânt!

Când Doamne Te am pe Tine
Totu-n jurul meu se schimbă,
Glasul ce-mi striga-n suspine
Se transformă-n altă limbă,
Fiinţa toată mi-o preschimbă
Şi-alta nouă, observ în mine!

Prin Duhul Sfânt mă-nnoiesc,
Mai mult m-apropii de cruce,
Şi-orice gânduri pământeşti
Ce-n chingi vor să mă apuce
Pentrucă nu le mai pot duce
Le-arunc... spre cele fireşti.

Când Doamne Te am pe Tine
Drumul vieţii-mi străluceşte,
Cu-orizonturi tot mai pline -
’N dragostea ce mă sfinţeşte
Şi-n Duhul mă pregăteşte,
Căci viaţa mea, Ţi-aparţine!

Este-a Ta, întâi prin creare
Când la viaţă-am fost născut
Prin prea Sfânta Ta suflare
Cum în planul sfânt ai vrut,
În etern, să fii lumii cunoscut
Prin marea-Ţi răscumpărare!

Flavius Laurian Duverna
15 februarie 2012