Când alţii mor pentru credinţă

Când alţii mor pentru credinţă

Când alţii mor pentru credinţă,
Nici noi să nu fim căldicei.
Ei mor, dar merg spre biruinţă,
Şi sus în cer au locuinţă,
Răsplata e cu ei.

Când alţii rabdă umilinţă,
Pentru-adevărul din Scriptură,
Să fie oare cu putinţă,
Noi să trăim în neştiinţă,
Lipsiţi de-nvăţătură?

Când alţii lipsă duc de pâine,
De apă, de îmbrăcăminte,
O duc din greu de azi pe mâine,
Noi să-arătăm prin fapte bune,
O dragoste fierbinte.

Când alţii-au stat şi stau de strajă,
Chiar şi cu preţul vieţii lor,
Nici noi să nu fim prinşi în mreajă,
Întinsă de-a ispitei vrajă,
Ci un popor biruitor.

Când alţii dau pentru lucrare,
Timp, bani, talanţi cu bucurie,
Zgârcenia-i risipă mare,
Vicleană şi înşelătoare.
O biruim prin dărnicie!

Când alţii vin la Adunare,
Bolnavi, bătrâni, prin ploi şi vânt,
Noi să lipsim din nepăsare?
O nu! Ci toţi, cu mic şi mare,
Ne ţinem strânşi de legământ!

Când alţii trag la jug cu Domnul,
Cu ei şi noi să ne unim.
Arăm şi semănăm ogorul,
Încrezători în viitorul,
Spre care ne grăbim!

de Teodor Groza
20.04.2015
Vişeu de Sus