Căinţă-împăcare

Între înălţimi şi vale, între zâmbet şi suspin,
Stau prăpăstiile firii, cu-ale eului venin,
Mult prea des uităm chemarea, ce-a lăsat-o Dumnezeu,
Impregnată-n duhul nostru, de-a-L urma pe Fiul Său.

Însă Tatăl Sfânt Yehova, Cel îndurător şi bun,
Şi-a impus înţelepciunea, nu S-a luat după "nebun"...
Căci cunoaşte slăbiciunea omului, la orice pas,
Din sfinţenia creaţiunii, ştie bine ce-a rămas!

Tot aşa, ştiind că firea, se revoltă uneori
Şi aduce dezbinare între fraţi şi-ntre surori,
A găsit mereu cu cale, să smerească pe acei,
Ce-au avut din neveghere, câte-odat' alţi dumnezei.

A lăsat un duh de boală, sau de frică, de dispreţ,
Ca să simtă-"nfumuratul", că doar Domnul e măreţ,
Duh de ceartă şi revoltă, ca să fie pedepsit,
Să înveţe ascultarea şi ce-nseamnă-a fi smerit.

Să nu ne-nşelăm prieteni! Când se luptă firea-noi,
Aruncăm în Duhul Slavei cu mocirlă, cu noroi...
Să lăsăm Izvorul Vieţii, să ne spele! Doar aşa,
Vom trăi cu toţii-n pace, după sfântă voia Sa.

Când îţi dă ocol ispita de a riposta-n vreun fel,
Să priveşti înspre Mesia... Ce-a primit şi ce-a dat El...
Unde te-afli pe o scară între slavă şi nimic?
'Nalţă-te înspre sfinţire, dar în "eu", te fă mai mic!

Doar atunci când o slujire e făcută-n Duhul Sfânt,
Vei avea înţelepciune, fagur dulce din Cuvânt,
Nu în "cantităţi" măsoară Dumnezeu lucrarea ta,
Ci în calităţi: smerenie, dragoste... Aleluia!

Dacă ne-am pripit vreodată şi-am vorbit şi-am ponegrit,
Haideţi fraţi la rugăciune! În genunchi, cu duh smerit,
Domnului să cerem milă şi iertare! Numai El,
Are merite în lume, Domnul Sfânt Emanuel!

Când îţi recunoşti greşeala, te căieşti cu-adevărat,
Intervine Îndurarea... "Fiule, eşti vindecat!"
Nu uita: în bunăstare sau în lipsuri, în nevoi,
El cunoaşte totul, toate!"Dumnezeu este cu noi!"

04/12/13, Barcelona-Lucica Boltasu