CA UN STRĂIN CE NU-ȘI GĂSEȘTE ȚARA

CA UN STRĂIN CE NU-ȘI GĂSEȘTE ȚARA

Ca un străin ce nu-și găsește țara
Călătorind în lung și-n lat mereu,
Suntem și noi cei ce-am primit iertarea,
Locașul nostru nu-i aici! Cărarea
Către etern e doar prin Dumnezeu!

Noi nu suntem orfani fără de tată,
Suntem străini cu ținta către cer,
Doar pelerini ce-n piepturi doruri poartă
După un loc și-o țară minunată
Și frumuseți ce-n veci de veci nu pier.

Ne e Păstor Acel ce din vecie
A fost și este veșnic Împărat!
Chiar dac-aici cărarea e pustie,
Cu Fiul Său când ești în părtășie
Porți ceru-n piept și-i cel mai minunat!

Chiar dacă treci prin Valea Umbrei Morții
Și gânduri te asaltă-n fel și chip,
Toiagul Său, stă scris în Sulul Cărții,
Te va păzi! Și-atunci în toiul nopții
N-ai să te temi de nimeni și nimic!

Nu mai e mult și vine Domnul Slavei!
Răbdați încă puțin, mai înc-un ceas!
Voi ce-ați vegheat pe turlele cetății,
Curând se văd iar zorii dimineții,
Cei ce-L iubiți pe El, mult n-a rămas!

Tu, care porți pe chipul tău lumina
Acelui ce în oastea-I te-a-nrolat,
Te luptă ca să-nvingi întotdeauna,
Luptând aici, primești în cer cununa
Și-un nume sfânt de binecuvântat.

Dacă suspini și plângi în astă lume
Pentru acei nemântuiți și triști,
Durerea ta doar Domnului i-o spune,
El a purtat poverile pe umeri
Și astăzi ești aici, încă exiști!

E bezna tot mai grea și tot mai deasă,
Luminile aproape că s-au stins,
E vremea când cei sfinți tânjesc spre casă,
Când Mirele-i gătit pentru Mireasă,
Însă pe mulți orbirea i-a cuprins!

I-a prins în laț un somn al nepăsării,
Iar Mirele-i aproape de zenit
Vine Isus! ... se-aude-n largul zării,
Încă un ceas și ușa îndurării
Pe veci se va închide, negreșit!

Și toată taina revenirii Sale
Se va sfârși așa cum a promis,
Fii treaz și-atent la pașii tăi în vale,
Ca nu cumva să-L pierzi, dormind pe cale
Și să rămâi străin de Paradis!