Boaz

Boaz

Într-o vreme de necaz
Cum în lume rar a fost
Trăia un om numit Boaz,
Om bogat și credincios.

Foametea și sărăcia
Domnea peste tot ținutul,
N-avea omul bucuria
Nici să ia cu împrumutul,

Trăiau greu și înfometați
Căutând cu disperare
Milă pe la cei bogați,
Dar nu mai era îndurare...

Cine-avea holde și-ogoare
Avea mulți robi ce munceau...
Ca să nu moară de foame,
Oamenii, robi se vindeau.

Bogații, hapsâni din fire,
Robii greu și-i asupreau
Însă la Boaz, iubire
Robii asupriți găseau.

Când venea din depărtare
Nu întreba secerătorul
Ce-a lucrat și câți snopi are,
Întâi binecuvânta poporul.

El nu căuta dovadă
Că-i secerat bine ogorul,
Întâi, cerceta să vadă
Dacă e bine tot omul...

Nu întreba doar ce-au lucrat,
Mai întâi vroia să știe
Dacă oamenii-au mâncat,
Dacă-s sănătoși și bine.

Orice om care-a lucrat
Pe pământurile sale,
A fost binecuvântat
Și îndreptat pe Sfânta Cale.

Când un străin înfometat
Venea spice a culege,
Boaz nu l-a alungat
Ca și alții, ''după Lege''...

Legea ce Boaz păzea
Era milă și îndurare
Cum Domnului Îi plăcea,
Căci Domnu-i era desfătare.

Hristos Domnul nu venise...
Dar Boaz, Îl cunoștea
Căci în inimă-avea scrise
Legea și dragostea Sa.

Chiar dacă trăia subt Lege,
Avea inima curată
Și el n-a putut să alunge
Pe Rut, străina săracă...

Căci în viața lui lucra
Legea Harului divin,
Era milos și iubea
Pe sărac și pe străin.

Avea dragoste curată
După voia Domnului,
Nu-i era condiționată
După fața omului!

Înțelept și cumpătat,
Stăpânire-avea de sine...
Drept, cinstit și înfrânat,
Fără pic de viclenie...

Un agent al harului
Era-n vremea lui Boaz
Și întindea mantaua lui
Peste cel ce era în necaz.

Boaz s-a întâlnit cu harul
Și la rândul lui a știut
Prețui și împărți darul
Celor ce nu l-au avut.

Mulți spun -„noi trăim prin har,
Curățiți în sânge Sfânt!”
Dar au sufletul amar,
Legat tare de pământ...

Răul, azi dă mulți lăstari
Și cresc forme de închinare...
Oameni ca Boaz sunt rari
Și greu de găsit pe-ogoare!

Astăzi milă și îndurare
Nu-i un sentiment profund
Ci așa, un fel de straie,
Sub care mulți răi se-ascund!

Dar cum pentru orice faptă
Domnul are pregătit
Judecată sau Răsplată,
Tu, să fii om pocăit

Care dragoste arată
Tuturor pe-acest pământ
Și cu-o inimă curtată
Să-L urmezi pe Domnul Sfânt

Căci nu știi ce-aduce mâine
Și la ce să te aștepți,
Fără Roadele divine
Arzi în veci cu cei nedrepți!

12/01/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)