Blândețea

Blândețea ta să fie cunoscută,
De toți cei ce te ascultă!
De toți care te privesc,
Și în jurul tău trăiesc.

Să fi un om blând și ascultător,
Ca cei ce se uită la tine să te privească cu dor,
Să spună cu adevărat:
Uite un om credincios, minunat.

Un om care îl slujește pe Dumnezeu,
Și se teme de Fiul Său!
Un om blând și smerit,
Un pocăit desăvârșit.

Atuncea Domnul se va bucura,
Căci au cunoscut toți blândețea ta,
Căci le-ai arătat la toți în dată,
Pe Domnul Sfânt de acasă.

Și mare va fi răsplata ta,
Dacă ai fost blând pe cărarea ta!
La urmă mult tu vei primi,
Dacă blând vei fi.

Nu te uita când toți te-au batjocorit,
Pentru blândețea în care ai trăit,
Domnul Isus te va binecuvânta,
Dacă tu blând vei sta.

Du-te așa cum ai pornit,
Și fi blând și smerit!
Du-te cu Dumnezeul tău,
Și o să ai parte de Raiul Său.

Nu uita prieten din adunare,
Blândețea e o comoară strălucitoare!
Ea să se vadă mereu,
Căci ești fiul de Dumnezeu.

Deci nu uita,
Blând cu inima ta!
Blând și smerit,
Cum a fost Domnul tău iubit.

Asta cere Dumnezeu,
Asta să faci și tu dragul meu,
Să se vadă în viața ta,
Blândețea acuma.

Înțelege care este voia lui Dumnezeu,
Să fi blând tot timpul dragul meu,
Înțelege prietenul meu,
La ce te cheamă Dumnezeu.

Poate căci nu ai fost blând mereu,
Și ai mai ieșit din fire la un lucru mai greu,
Dar tu să nu rămâi așa,
Să te îndrepți acuma.

Să fi din nou un om blând,
Chear dacă firea te-a mai stăpânit din când în când!
Să lupți în continuare,
Să fi blând pe a ta cale.

Amin