Biserici vii, cuvîntătoare

Biserici vii, cuvîntătoare,

În voi, în toți, se află Domnul
În cartea sfântă asta-i scris
Și cât în voi Se află Domnul,
Va fi și Fiul Său IIsus.

Iar dacă Tatăl și cu Fiul
În voi Își fac așezământ
Cu ei e și Mîngîietorul
Cu ei este și Duhul Sfînt.

Sunteți de fapt sfinte lăcașuri
Cu turle - n voi și cu altare
Căci Domnul a vrut să-I fim biserici
Biserici vii, cuvîntătoare.

Să păstoriți cu mare grijă
Biserica zidită-n voi !
- Umpleți-o cu lumină sfântă,
Nu cu păcate și gunoi.

Să păstoriți cu mare frică
Biserica zidită-n voi !
- Smeriți voi să-I pictați pereții
Să nu-i lăsați pereții goi.


Deasupra, sus înspre altare,
Voi așezați-i printre sfinți
Pe cei ce v-au adus pe lume
-Deci așezati-i pe părinți !

Când vremea vine, cu iubire,
Să nu uitați ca să pictați
Copiii voștri și soția
-Ca nici voi să nu fiți uitați.

În stranele cu locuri goale,
Cu bunatate să-i poftiți
Pe cei ce v-au rămas în inimi;
-Chiar dacă nu sunt niște sfinți !

-Cu toți uniți, mână de mână,
Lanț din iubire, nu din fier,
Aici să-ncepeți nemurirea
Ca s-o desăvârșiți în cer !

Iar cei ce-și pângăresc lăcașul
Pictându-i pe pereți strigoi,
Sunt disperații, sunt pierduții,
Sunt morții ce umblă printre noi .