Biserica răpită

Strigătul martirilor întreabă:
“Până când, o Doamne, până când?”
Duhul şi Mireasa, către ceruri:
“Vino Doamne!” - strigă suspinând.

Îşi unesc chemările atuncea
Cei de sub altar şi cei de jos
Și stăruitor întruna cheamă,
Ceasul întâlnirii cu Hristos!

Lumea-ntreagă are-o așteptare
Fără să cunoască ce va fi.
S-a respins atâta îndurare,
Cât nu poate nimeni socoti... !

Ceasul marilor făgăduinţe
Se-mplineşte-acum în mântuiţi,
Duhul, de la ceruri la morminte,
Dă fiori cereşti în preaiubiţi.

Un arhanghel a venit să spună:
Ceasul așteptării s-a-mplinit!
Trâmbiţa lui Dumnezeu răsună
Dând semnalul Mirelui sosit.

În eter cu mare strălucire
Se arată Fiul Sfânt, Hristos!
Şi-ntr-o clipă cu străfulgerare
Trup de slavă-mbracă cei de jos.

În aceeași clipă, cu uimire,
Scuturând ţărâna, se desprind
Rânduri albe, credincioși în zare,
“Porumbei”, spre porumbar plutind.

În văzduh, la marea întâlnire
Vin din patru zări de pe pământ,
Cei ce cu iubire-au dat slujire
Domnului, în Noul Legământ.

Pentru ei începe veşnicia,
Fericita viaţă cu Isus,
Moştenind în cer ce niciodată,
Nici pe jumătate nu s-a spus!

*

Omule, întreabă-te tu bine,
Unde vei fi fără legământ?
Ce aduce oare pentru tine
Ziua arătării Celui Sfânt?

Să ne întrebăm cum se cuvine,
Toţi să ne-ntrebăm, fraţi şi surori!
Ce ne-aduce ziua care vine?
Vom zbura și noi atunci spre nori?