Binele

Cel sigur pe-adevărul credinţei lui a spus
că tot ce pare Bine, e numai o ispită,
ce pare adevărul e numai îndoială,
ce pare rău, e sigur cădere şi păcat!
Ce pare că-i credinţă, e numai amăgire,
ce pare bunătate, e numai interes
ce pare curăţie, făţărnicie este...
- Căci ceea ce e Bine
şi ce e Adevăr,
la fel cu ce-i Credinţă şi Curăţie:
- Vezi!
Și ştii cu-ncredinţare şi fără îndoială
şi nu ţi se par!
Ştii sigur.
Şi chiar de la-nceput.

Căci Binele-are-n sine încredinţarea lui
deplin. Şi totdeauna!
Iar cei smeriţi o simt
fiindcă au lumina...
Ei văd din prima clipă
ce-i limpede şi sigur.
Şi nu vor fi-nşelaţi.

În Adevăr şi-n Bine nu e şi Da şi Nu.
Aşa e şi-n Credinţă
şi-n Dragoste la fel:
nu e-ndoială-n ele, cum nu e nici amestec,
e numai Da puternic, oricând şi pentru toţi!

O inimă curată o simte, când e trează,
curaţii ochi văd asta, la fel, când sunt deschişi.
Dar cei ce umblă-n umbra păcatelor ascunse
nu pot vedea aceasta. Şi nu ştiu ce aleg.
Iar dincolo de cele părute-i prăbuşirea
căci ele sunt ispita în care cad cei răi.

O, fericiţi aceia a căror ochi şi minte şi inimă
- sunt treze pe calea vieţii lor,
ce au curat în suflet un duh de ascultare,
- lor, Binele le-arată de-a pururi Faţa Lui.