Binecuvântă Doamne România!

Binecuvântă Doamne România,
Cu tot ce ştii acuma că-i lipsește,
Pe brazdă azi domnește bălăria
Şi doar câte-un ciulin mai încolțește.
Cândva ogoarele râdeau în soare,
Lanuri și vii, pășuni, păduri de fagi,
Acum, puțin câte puțin ea moare,
Nu mai găsești nici coacăze, nici fragi.

Unde-s stejarii, brazii de-odinioară
Ce se-nălțau spre cerul luminos?
Pleșuvă-i glia, -ncepe ca să doară,
Căci i-a ajuns cuțitul pân-la os.
Cui să mai cerem Doamne azi dreptate,
Când nu știm cine-i drept, cine-i tâlhar?
Ne-au înjunghiat baronii pe la spate,
Strigând că dau al "treişpe"-lea salar!

Ba și la amărâții țării noastre,
Ce-au cotizat chiar "patruşcinci" de ani,
La pensionari, le bagă pumnu-n coaste,
Zicând că le mai dă niscaiva bani.
Şi ei, sărmani, se-ncumetă să creadă:
"Măi, fie bogdaproste-n ultim ceas! "
Dar nu apucă nimenea să-i vadă,
Căci mulți au fost, puțini au mai rămas!

Și plânge-ntâi decembrie cu suspine
Şi plâng copiii ce nu știu prea multe
Şi plâng părinți trudind în țări străine
Şi-şi plâng Carpații frunțile cărunte.
Întoarce Doamne-n țară tot românul
Ce-şi vrea în patria lui un colț de pâine,
Dar mai întâi de toate, fii Stăpânul,
Redă speranța-n ziua cea de mâine!

Pe țara mea, Tu azi binecuvântă,
Cu tot ce ştii că ar avea nevoie,
Fă-o curată Doamne, fă-o sfântă,
Nu-i da potop ca-n vremile lui Noe.
Nici foc ca în Sodoma și Gomora
Să nu reverși din ceruri pe pământ,
Ci fă să cânte-n sate iarăşi hora,
Să dăm mână cu mână, prin Duh Sfânt!

Iar toți acei de sus, de la putere,
Din parlament, guvern, preşedinție,
Să nu mai lupte doar pentru avere,
Ci-n tot să se supună Doamne Ție!
Să-Ți recunoască suveranitatea,
Știind că poți să dai dar şi să iei,
Că poți zidi sau dărâma cetatea!
Să nu trăiască numai pentru ei!

Restaurează Doamne toată țara
Și tricolor să-i pui la cingătoare,
Iar nouă să ne umpli călimara,
Ca să putem să scriem ce ne doare.
Ascute Tu penița cu iertare,
Înțelepciunea fie-ne liniar,
Iar dacă viața asta ne mai doare,
Îmbracă-ne în dragoste și har!

Binecuvântă Doamne România,
Apuc-o înc-o dat de subsuori,
Să nu mai lași asupra ei robia,
Ce au impus-o câțiva trădători.
Iar nouă să ne dai puteri din Tine,
Să nu cădem sub jugul celui rău,
Încă sperăm că poate fi mai bine,
Doar să ne-ntoarcem toți la Dumnezeu!

27/11/17, Barcelona-Lucica Boltasu