Bine-i să simțim cu toții

Bine-i să simțim cu toții
Că nu este fericire
Fără de viață curată,
Nici odihnă-adevărată
Numa-n moarte și iubire
Când rămâi în mântuire.

În iubirea cea lumească
Te iubești întâi pe tine,
Rar pe-ai tăi, mai rar pe alții,
Nu te-ncântă mult nici frații,
Dumnezeu în gând nu-ți vine,
Nu ai teamă, nici rușine.

Dar în cea duhovnicească
Îl iubești pe El mai bine,
Nu cu dragoste firească,
Ci cu cea sfântă, cerească;
Și pe alții ca pe tine,
Și pe sfinți cum se cuvine.

Dragii mei, păziți iubirea
Și credința s-o păziți:
Sfântă, tare și curată.
De le pierdeți, niciodată
Altele nu mai găsiți.
Azi e har, vă pocăiți!

Și-apoi gol rămâne veșnic
Locul lor și-n piept, și-n glas.
Ah, priviți pe-aceia care,
Alunecând de pe cărare,
Le-au pierdut, cu ce-au rămas? ...
Când pofta lumii i-au atras.

În iubire-adevărată
Nu e sex și nu-s păcate,
Nu e modă, scumpe haine.
Unde-ncep acestea, vine
Pofta care spurcă toate
Și-n final duce la moarte.

Rădăcinile iubirii
Sunt în inima curată
Și îți împletesc cununa.
Roada ei întotdeauna
E roadă binecuvântată,
Că-i de Dumnezeu udată.

Dar când ele sunt în pofte
Și ele-ajung să fie-n ea,
Roada ei e blestemată,
Nu e binecuvântată.
Smulge-o când ajungi așa,
Și Dumnezeu se va-ndura.

Când dispare-un neam se naște altul,
De dispare un oraș, altul se-înalță iar.
Dar iubirea, când dispare,
Rămâne-o rană care doare.
Gol e-acolo-n veci și-amar...
Goală-i viața fără har.

Cine-n cântec și-n iubire
Îl slujește pe Hristos
Are-n Dumnezeu speranță,
Fericit el duce-o viață
Totdeauna cu folos
Și spre slava lui Hristos.
Amin.
(Vineri, 19 martie 2021)