Autotestarea creștinului, ca martor al lui Isus

Ești pocăit sau păcălit? Dilema
Lui Hamlet era dintre viață/moarte;
A fi sau nu salvat este problema
C-un rezultat pentru-eternitate.

Unii cu-adevărat se-ncred în Isus
Și prin credință luptă toată viața!
Alții se mint c-ar fi pe Cale-n sus,
Se vor trezi, ca din vis, dimineața.

Te-ai născut din nou cu-adevărat,
Când mai mult pe tine te-ai certat;
Pe frați și pe prieteni i-ai iertat,
Vrăjmașii- ca pe-amici tu i-ai tratat!

Dovada nașterii de sus,
Lăuntric duh de pocăință:
Să te compari doar cu Isus,
Să-L vezi în frații de credință!

Când în ființa-ți va trăi
Și în viața ta S-ar revela,
Prin Har deplin- Mielul Divin,
Lin, nedreptăți vei îndura,

Când vei „lua lovituri” cântând,
După ce-ai făcut doar bine,
Atunci Porumbelul Sfânt
Va poposi peste tine...

Nu te jenezi ca mântuit!
Creștinu-i „sub acoperire”
Când poartă Numele Iubit,
Dar se teme de răstignire...

Probând prin faptele curate
Crezul, nădejdea ce-s în noi,
Nu ne vom îngrozi de moarte,
Prigoana de ar fi în toi!

Căci Dragostea Desăvârșită,
Din Duhul Celui Adorat,
Plouă-n noi ca râvnă sfântă,
Vom fi martori, cu-adevărat!

Amin!