Autostrada spre iad...

Merg oameni mulţi pe drum la vale,
Satana le-a ieşit în cale.
Le-a arătat un drum uşor
Un drum spre ţara baalilor

Un drum cu halte spre păcat,
Cu mari minciuni este pavat.
Călătorii prada-i cad
Acest drum duce spre iad…

Gloate multe se-mbulzesc,
Spre neant călătoresc…
E un drum aglomerat.
O, ce mulţi l-au apucat!

Drumul n-are semafoare,
Nici măcar indicatoare.
Sunt liberi, aşa cred ei,
Drumul lor n-are temei

Gonesc pe-a vieţii faleză,
N-au restricţii la viteză
Şi pot face tot ce vor.
Unde-i duce drumul lor?

Unii chiar au făcut pact
Cu Satana, ca un act,
Să aibă în viaţă faimă
Şi-o veşnicie de spaimă.

Le-a dat răul tot ce-au vrut:
Succes, glorie-au avut.
Însă la capăt de drum
Totul va fi numai scrum…

Zilnic sunt cei ce apucă
Acest drum ca o nălucă
Şi în fiecare clipă
Calea lui e o risipă.

Calea-aceasta nu e-ngustă,
Este largă, mulţi o gustă
Către dus, e-un sens imens,
Către-ntros nu este sens…

Şi totuşi, se vede-n zare,
E îngustă, nu e mare!
O potecă fără seamă,
Îngerii pe ea te cheamă…

Este un drum greu de munte,
Pietre sunt, urcuşuri multe.
Pe el crucea când îţi duci
Ades` te loveşti de stânci.

Doar aici ai bucurie,
Simţi în piept o veselie,
Fericire ai când urci
Chiar de te loveşti de stânci.

Privind iar calea cea largă,
Văzând oamenii ce-aleargă
Cu viteză către iad,
Pe obraz lacrimi îmi cad.

Întoarce-i din calea lor!
Tu le eşti izbăvitor!
Doamne, ai milă de ei,
Întoarce-i pe toţi ai mei…

Şi aş vrea, Tată, pe toti
Să îi scapi, eu ştiu că poţi!
Este plin drumul spre iad,
Ridică-i pe cei ce cad…