Atențiune, atențiune

Sunt frământat de ceva vreme
De gânduri care-mi trec mereu
Și întrebări ce-mi vin în minte,
Sunt tulburat în duhul meu.

Sunt conștient c-am fost chemat,
Iertat, salvat cu-n scop anume:
Să mă sacrific, să mă lupt,
Pe mulți să-i scot din iad, din lume.

Dar parcă sunt neputincios;
Nu sunt destul de serios,
Sunt clătinat și dus de valuri,
Astăzi sunt sus, și mâine jos.

Nu am destulă-autoritate...
De ce? e simplu: nu mă rog.
De post, citirea din Scriptură
Nu mai vorbesc, n-am timp, nu pot.

De părtășia-n odăiță
Ce să mai zic, n-am timp deloc,
De zeciuieli, de milostenii,
Să facă alții, care pot.

Da, Miercuri, Vineri la-nchinare
Mă duc pe lună poate-o zi;
Și-atunci să te mai miri, măi frate,
Ce pocăit tu poți a fi?

Care-i armura ce te-mbracă
Să lupți cu duhuri, să le-nvingi?
Când tu din tine nu scoți firea,
Satan nu pleacă dacă strigi.

Căci nu urlatul este arma
Cu care-nvingi cohorta rea,
Ci viața sfântă și credința
Doar ele, ele pot lupta.

Când te cunoști, ști ce e-n tine,
Ai îndrăzneală, te avânți
În bătălii oricât de grele
Căci știi că-n tine-i Duhul Sfânt.

Dar dacă viața ta-i precară
Și ești un pocăit călduț,
Atunci ridici din umeri, frate,
Te scuzi, și te retragi finuț.

"Atențiune, atențiune,
Voi toți pe care v-am iertat,
Voi ce-ați gustat din Dumnezeul
Puternic, Drept, Sfânt, Minunat,

Nu vă jucați cu bunătatea-Mi
Căci sunt un Dumnezeu gelos,
Alegeți astăzi între Mine
Sau lumea ce vă ține jos.

Nu-i om să poată să Mă-nșele,
Eu cercetez în amănunt.
Cunosc pornirile din inimi,
Cât este fire; cât Duh Sfânt."

Deci nu te poți nicicum ascunde
Sau să te dai un sfânt dotat
Căci frații te cunosc prea bine
Și știu de ce hram ești purtat.

Rămâne doar ca să iei seama
Căci asta e povestea ta,
Nu o pasa, n-o da spre alții,
Căci ție-ți sună, fă ceva!

Ți-e casa poate în pericol,
Ești preot nu te poți juca!
Ia-ți hotărâri noi de slujire
Căci Dumnezeu, da, asta vrea.