Aproape de Venire

Aproape de Venire

Venirea Ta, Doamne Isuse,
E mai aproape, ca oricând,
Şi profeţii de veacuri spuse
Aduc lumini din zile-apuse
Se împlinesc, rând pe rând.

Atât-amar, şi-atâta groază
E pe pământ în lung şi-n lat,
La bine puţini mai veghează
Şi omenirea-n rău urmează
Drumul pierzării spre păcat.

Căci stricăciunile şi silnicia
Ca şi-n 'nainte de deluviu,
Sporesc în groază nebunia
Trâmbiţând sus mărinimia
Ca-n revărsarea unui fluviu.

Nu mai e bun simţ, respect,
Căci dispărând orice ruşine,
Pentru-orice sfat înţelept
Tot ce e bine şi ce-i drept,
Luat în râdere e de oricine.

Şi-n orice zi, răul sporeşte
Crescând în mari nelegiuiri,
Iar omenirea, o năpădeşte
Cum peste tot se vorbeşte
Dezastre-n grele pedepsiri.

Ca şi-n a potopului vreme
Când se-nsurau şi măritau
Uitând cuvântul să-ntrebe,
Când în injurii şi blesteme
Viaţa cu toţii-şi petreceau,

Aidoma chiar este şi-acum
La începutu-acestui veac,
Când au ales acelaşi drum
Mergând prin ceaţă şi fum
Şi-n rău cu toţi se complac.

Şi azi, ca şi în zilele lui Lot,
Când la fel mâncau şi beau,
Cuprinşi în traiul lor netot
Se vede din nou peste tot
Desfrâu-n poftele ce vreau.

Dar fără ştire-acea zi mare
Ea va veni, să împlinească,
Sentinţa-ntru neascultare
A vremii cea de răzbunare
Ca răul tot, să-l nimicească.

Flavius Laurian Duverna
20 februarie 2010