Apocalipsa: Biserica din Tiatira

Ap. 2:18 ""Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: "Iată ce zice Fiul lui
Dumnezeu, care are ochii ca para focului și ale cărui picioare sunt ca
arama aprinsă: ""

Iată, știu faptele tale,
Dragostea și-a ta credință;
Slujba și răbdarea ta
Și că lucrezi cu sârguință.

Dar tu lași pe Izabela -
Pe femeia aceea care
Învață pe robii Mei
Să se dedea la desfrânare.

Eu am așteptat o vreme
Să nu mai păcătuiască,
Dar, de preacurvia ei
Nu vrea să se pocăiască.

Am s-o arunc bolnavă-n pat;
Și celor ce cu ea curvesc
Le voi da un necaz mare
Dacă nu se pocăiesc.

Cu moarte le voi lovi copiii
Că nu și-au plecat genunchii -
Că Eu sunt Cel ce cercetează
Inimile și rărunchii.

Iar atuncea vor cunoaște
Și Bisericile toate,
Că Eu, Domnul, dau răsplată
Fiecărui după fapte.

Dar voi care n-ați primit
Învățăturile prihanei
Și nici nu ați cunoscut
Adâncimile Satanei,

Nu voi pune peste voi
Altă povară mai grea -
Numai să țineți ce-aveți
Până la venirea Mea.

Atunci, celui ce va birui
Prin credință și iubire -
Aceluia-i voi da pe veci
Peste neamuri stăpânire.

Și cu un toiag de fier
Are să le stăpânească -
Și ca pe niște vase rele,
El are să le zdrobească.

Îi voi da luceafărul de dimineață
Ca o pecete pe frunte;
Așa vă vorbește Duhul,
Cine-are urechi s-asculte."

+++++++++++++

Fraților, luați aminte
Cum ne știe Domnul Sfânt
Viața și trăirea noastră
Ca străini pe-acest pământ?

Fiindcă El Își cercetează
Vasele Sale de lut,
Căci ne-a ales vase de cinste
Încă de la început.

Domnul vede osteneala
Și slujirea ta mereu -
Îndelunga ta răbdare
Și dragostea de Dumnezeu.

Dar când lași pe Izabela
Să pătrundă-n adunare
Și să-și zică prorociță -
Îndemnând la desfrânare,

Și unii își leapădă credința
Ca să trăiască în curvie -
Atunci Domnul Dumnezeu
Se aprinde de mânie.

Va arunca bolnavă-n pat
Pe-această Izabelă rea
Și va trimite-un necaz mare
Celor ce-au curvit cu ea.

Cu moarte-i va lovi copiii -
Acei proroci mincinoși
Care duc în rătăcire
Frații noștri credincioși.

Că din adâncimile Satanei
Au luat învățătură...
Iar taina fărădelegii
Lucrează cu multă ură.

Dar Domnul este-un Dumnezeu
Gelos și răzbunător
Și nimicește necredința
Ca un foc mistuitor.

Să nu ne lăsăm amăgiți
De învățăturile străine,
Că Dumnezeu ne vrea pe toți
Numai, numai pentru Sine.

Că oricine o ia înainte
Și, nu va rămânea mereu
În învățătura lui Hristos,
Nu-L are pe Dumnezeu.

Dar cine are învățătura
Și al Domnului Cuvânt,
Are-n inimă pe Tatăl
Și-n suflet pe Fiul Sfânt.

Iar pe acela ce nu are
Învățătură sănătoasă -
Învățătura lui Hristos,
Nici să nu-l primim în casă.

Doar cine L-a primit ca Domn
E cu-adevărat creștin -
Și unde-i Duhul lui Hristos
Nu e loc de duh străin.

Fraților, Domnul multe nu ne cere
Căci ne știe neputința,
Și nu ne dă altă povară
Decât să păzim credința.

Că prin credință am primit
Iertarea Lui și mântuirea -
Harul Lui nespus de mare
Și-o nădejde: Nemurirea.

Deci, noi să ținem cu tărie
Ce avem, veghind întruna,
Ca până la venirea Lui
Să nu ne ia nimeni cununa.

Că și înăuntru, și afară
Hoții pândesc negreșit
Să ne fure aceste daruri
Sfinte care le-am primit.

Și Cuvântul Său ne învață
Cum să ne păzim, și-anume:
Noi să nu iubim nici lumea
Și nici ce este în lume.

Că în lume-s multe pofte
Ale firii pământești
Și prin ele Belzebutul
Te face să păcătuiești.

Noi, să ținem cu tărie
Ce avem, spre mântuire,
Și nu oricum, și nu o vreme
Ci, până la a Lui venire.

E scris, că cel neprihănit
O să trăiască prin credință,
Dar trebuie ca să sfârșească
Neapărat prin biruință.

Că în cer are s-ajungă
Numai cel biruitor
Să-și ia premiul alergării -
Cununa de învingător.

Acela va primi lumină
Și putere de zdrobire
Să zdrobească orișicare
Lucrare de rătăcire.

O lumină ce răsare
Peste beznă, peste ceață -
Lumina zorilor ce-o dă
Luceafărul de dimineață.

Dar va primi-n puțină vreme
O Lumină fără apus
A Soarelui Neprihănirii -
A slavei lui Hristos Isus. Amin!
Alba Iulia 5 februarie 2019.