Anii trec

ANII TREC


Anii trec, viaţa noastră curge repejor,
Ducând cu ea, al veşniciei aprig dor.
Isuse nu lăsa, să ne neglijăm sufletul,
Cercetează-ne în fiecare zi, umbletul.

În calea trupului nostru, stă mormântul,
Învaţă-ne să preţuim mai mult Cuvântul.
Privind anii viaţa ni se pare-atât de lungă,
Uităm, oricât am trăi, n-o să ne-ajungă,

Să-ţi mulţumim pentru iubirea Ta mare,
Pentru harul prin care ne-ai dat iertare.
Să Te slăvim pentru belşug de bunătate,
Pentru că ne-ai scos din veşnica moarte.

Dă-ne Doamne o minte înţeleaptă,
Să mergem doar pe calea-Ţi dreaptă.
Ca să putem ajunge-n Sfânta-mpărăţie,
Să fim cu Tine, Doamne, o veşnicie.

Anii trec, se duc cum se duc şi clipele,
Dispar, cum se sting în zori stelele.
Suflete scump, grijeşte-ţi legământul,
Tu nu-ţi afli în ţintirim, mormântul.

Trupul ce-l părăseşti pentru o vreme,
Îşi primeşte locul, de descompunere.
Suflete nu uita, când goarna va suna,
În ceasul învierii, trup nou îţi vei lua.

Un trup nou nesupus putrezirii. Tu alegi!
Vei zbura spre Ţărmul spre care mergi,
Spre veşnica fericire cu Domnul Isus
Sau veşnica moarte, spre care te-ai dus.

Îndoaie-ţi azi genunchii, în rugăciune,
Nu lăsa iertarea, să treacă pe lângă Tine.
Nimeni nu poate să spună că-i nevinovat,
C-a făcut numai ce-i bine şi-i fără păcat.

S-au că n-au cunoscut Cuvântul întreg,
Din indiferenţă crasă, moarte-şi culeg.
Sau că n-au putut să ţină, ce li s-a cerut,
Neglijenţa, nepăsarea, astea le-au avut.

Ne-a chemat la pocăinţă pe toţi Hristos,
Unii supuşi, ascultători, lucră cu folos.
Alţii în expectativă, ce fac alţii privesc
Şi să le judece viaţa trăită, se grăbesc.

Doamne, să nu fim pietre de poticnire,
Ajută-ne să ştim dărui deplină iubire.
Să facem tot ce ne ceri, cu inimă curată,
Să fim o lumină şi-n zonă îndepărtată.

Să strălucească lumina cât mai puternic,
În noi să nu se vadă umbră de întuneric.
Anii trec, viaţa noastră curge c-am repejor,
Duce cu ea, al veşniciei noastre aprig dor.

Amin!