Amăgirile din lume

Multe lucruri par să fie
Colorate viu, frumos;
Dar sunt numai viclenie,
Ca zbârciogii-n bălărie,
Dacă nu-s în armonie
Cu iubirea lui Hristos.

Multe lucruri au sclipirea
Aurului luminos;
Dar sunt numai amăgirea
De spoială peste firea
Care n-are înnoirea
Și puterea lui Hristos.

Multe lucruri vor să pară,
Lozul cel mai norocos,
Dar te trag uşor pe sfoară
Ca Dalila bunăoară,
Și te leagă rob la moară,
Dacă nu-L ai pe Hristos.

Multe par a fi văpaie
De luceafăr luminos,
Dar nu sunt decât gunoaie,
Foc de vrejuri şi de paie
Care-ntruna te despoaie,
De lumina lui Hristos.

Multe vin să te atragă
Cu un glas politicos,
Şi-ţi oferă lumea-ntreagă;
Dar la urmă te dezleagă
De iubirea cea mai dragă,
Şi de pacea lui Hristos.

Doamne-adu-mi mereu aminte
Din ce negură m-ai scos!
Să am dor de cele sfinte,
Să nu-mi vând pe-un blid de linte
Cinstea de a-Ți sta 'nainte
Ca oștean a lui Hristos.