Am greșit față de Dumnezeu!

Am greșit față de Dumnezeu,
Căci nu am respectat Cuvântul Său!
Foarte repede ne-am abătut,
De la Cuvântul Domnului Isus.

Am greșit cu mic, cu mare,
Căci nu am ascultat Sfânta Carte,
Fiecare face cam ce îi place mereu,
Înaintea lui Dumnezeu.

Nu se mai ține cont nici un pic,
Căci deasupra este Domnul iubit!
Fiecare interpretează mereu,
Cum vrea Cuvântul lui Dumnezeu.

Fără să spună în inima Sa:
" Da am greșit atuncea!
Suntem vinovați față de Dumnezeu,
Căci ne-am abătut de la Cuvântul Său ".

Nimeni nu spune în dată:
" Am greșit față de Cel din slavă ",
Și se duce în continuare,
După inima aceasta înșelătoare.

Toți am greșit înaintea lui Dumnezeu,
Și nu recunoaștem nici unul în dreptul său!
Nu recunoaștem căci am greșit,
Ba mai mult ne dăm... " Sfinți pocăiți ".

Să nu ne mirăm fiecare,
De ce Dumnezeu nu dă îndurare,
De ce Dumnezeu nu spune nimic,
Și nu intervine nici un pic.

Cum să intervină Dumnezeu,
Când mulți ascund păcatul său!
Nici unul nu spune am greșit,
Ci spune căci el a greșit.

Poate prea bun e Dumnezeu,
Cu tine și cu mine prietenul meu,
Căci nu ne pedepsește în dată,
Pentru ce am făcut odată.

Și totuși Dumnezeu încă așteaptă,
Să ne întoarcem la El pentru a avea viață!
Să spunem înaintea Sa:
" Doamne am greșit acuma ".

Nu am ascultat Cuvântul Tău,
Care se află în cortul meu,
Viața am trăit-o după mine,
Du după ce am învățat din Biblie.

Am greșit înaintea Ta,
Și suntem vinovați acuma!
Nimeni nu se întoarce la Dumnezeu,
Cu plansete și bocete în dreptul Său.

Și greșim în continuare,
În fața Celui ce dă salvare,
Greșim înaintea lui Dumnezeu,
Fără să ne aducem aminte de legământ mereu.

Ar trebui o cercetare,
Ba mai mult o verificare!
Să vedem nu care cumva,
Suntem vinovați acuma?

Și dacă am greșit cu mic, cu mare,
Să ne cerem acuma iertare,
Să venim la Dumnezeu,
Pentru a primi iertare de la Fiul Său.

Căci Domnul pe fiecare ne cheamă,
La o cercetare degrabă!
Nu cumva calea am cam lărgit,
Și nu mai mergem spre cer grăbiți?

Nu cumva pocăința am cam ieftinit-o în viața noastră,
Și trăim cam ce lumea ne învață?
Nu cumva calea îngustă s-a cam lărgit,
De când noi ne-am pocăit?

Nu cumva sfințenia a cam dispărut,
Și arătăm ca lumea acum?
Nu cumva Duhul Sfânt e întristat,
De trăirea noastră pe acest pământ degrab'?

Nu cumva biserica a ajuns,
O lume în care prea multe am introdus?
Nu cumva Templul lui Dumnezeu,
Este cam gol mereu?

Nu cumva pocăitul s-a cam modernizat,
Și nu mai ține pocăința cu adevărat?
Nu cumva ne cam place lumea la fiecare,
Și am uitat de mântuire sub soare?

Nu cumva Biblia am lăsat-o la poarte,
Și citim din lume căci ne atrage mai departe?
Nu cumva ne-am îndepărtat de Dumnezeu,
Și de Cuvântul Său?

Da suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu,
Căci nu mai trăim ce spune El!
Singura cale de salvare,
E să luăm Biblia în serios mai departe.

Ascultând cu adevărat,
De ce Domnul ne-a învățat!
Să ne întoarcem fiecare,
Căci suntem vinovați sub soare.

Dumnezeu la asta ne cheamă,
Să ne schimbăm în dată,
Să ne întoarcem cu adevărat,
La Dumnezeul care ne-a creat.

Amin