Am fost și eu...

Am fost și eu slăvite Salvator
Cu-acei pescari, cu mrejele pe lac
Și cu atâți nenumărați în veac
Când ne-ai chemat cu glas mângâietor:
„Veniți, pescari de oameni să vă fac... ”

Am ascultat chemarea sfântă, dar
Când spre Ierusalim ne-ai spus c-o iei
Și la mărire, frații Zebedei
Se tot gândeau, iar Tu, tot la Calvar,
În mine... am gândit și eu ca ei...

Am fost şi eu preabunule Isus,
Trăind Cuvântul Tău clocotitor,
Cu inima-ncălzită de-un fior,
De fericirea aceea de nespus
A celor trei, cu tine pe Tabor.

Dar, deopotrivă recunosc că, vai,
Când în grădină să veghem ne-ai luat
Deşi Te ştiu al vieţii Împărat,
Când cu sudori de sânge Te rugai
Şi eu, ca ei, în somn m-am cufundat.

Am fost şi eu, şi sunt ca toți ai Tăi,
Încredinţat că Tu eşti Dumnezeu
Și-s hotărât, la bine şi la greu,
Chiar când pe cruce Te-or sui cei răi
Paharul Tău să-l pot sorbi şi eu.

Dar vai, de câte ori nu Te-am lăsat
În fel şi chip vândut, batjocorit,
Încoronat cu spini şi răstignit,
De câte ori, fricos, m-am lepădat
Apoi ca Iuda-n noapte am fugit?

Îţi mulţumesc că din atâţi fugari
Ce Te-au trădat prin secoli rând pe rând,
Tu m-ai ferit de diavolescul gând
De-a alerga la preoții cei mari.
Ci eu cu Petru m-am trezit plângând.

Acum Te rog, Mântuitor ceresc,
Cel care-ai mers la jertfă ca un miel,
Deşi am fost ca Petru un mișel,
Fă când mă-ntrebi dacă Te mai iubesc
Să-Ţi pot răspunde, Doamne, ca şi el...