Aliații falși

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei;
când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
Psalmul 16:8

Semețul Faraon, înconjurat de broaște,
e întrebat: „Când vrei să vină izbăvirea?”
Răspunsul lui cutremură și-uimește:
„Roagă-te mâine și fă curățirea!”

Mâine? ! ... De ce nu azi, acum... nu ți-a ajuns?
cu broaștele-n odăi, în pat, pe masă?
Dar el spera că vrăjitorii în ascuns
vor găsi altă soluție miraculoasă.

Și Faraon a fost păgân, se înțelege
că n-a crezut în Dumnezeu cu-adevărat
deși-a văzut pedeapsa pentru fărdelege
și când se pocăia, cum Dumnezeu a ascultat.

Dar au mai fost istorii în vechime,
oameni aleși, părtași la legământ
ce-au ascultat de Dumnezeu și le-a mers bine,
iar când s-au bizuit pe om, împărății s-au frânt.

Asa a fost rege viteaz și înțelept,
o binecuvântare în poporul lui.
Cât a luptat în Domnul, lumea nu i-a ținut piept,
când a luptat prin oameni, a gustat groaza războiului.

Nevoia noastră după siguranță
ne face să căutăm urgent soluții,
indiferent ce-obstacole ne stau în față,
dar prea ades greșim când ne-alegem aliații.

Cât de ușor e pentru Dumnezeu
să mute munții, să despartă marea.
Așază astfel lucrurile încât tu și eu,
umblând în Voia Lui, s-avem favoarea.

Dumnezeu pentru noi dă neamuri și popoare,
închide guri de lei și vindecă chiar lepra.
Nimic în lume nu ne-ntrece în valoare
căci ne privește prin Jertfa din Golgota.

Avem mai mult decât o opțiune-avem o datorie
să credem și să împlinim Cuvântul Lui;
să nu mai trăim ca și cum am fi-n robie,
să îndrăznim să ne-asumăm cetățenia cerului!