Ai ochi, dar eşti nevăzător

De nu ai naşterea din nou
N-ai nici iertare de păcat
Ai o umblare, doar prin hău
O viaţă, doar de condamnat

Te-amesteci cu acei ce-s vii
Din când în când ridici o mână
Doar că nu vrei ca ei să fii
Să răspândeşti vestea cea bună

Eşti un perete văruit
Ce-ascunde a lui prăbuşire
Când eşti chemat să fii zidit
Găseşti în Domnul poticnire

Eşti un mormant umblător
Ce cruce-şi caută, pe plac;
Ai ochi, dar eşti nevăzător
De văduvă, orfan, sărac.

Îţi place ca să fii iubit
Dar să iubeşti, nu-i pentru tine
Precum şi Iuda a iubit
Doar banii, nu şi Sfântul Nume!

Doar binecuvântat să fii -
Vrei doar atât, nimic mai mult
Dar Dumnezeul celor vii,
El şi pe tine te-a făcut.

A pus in tine-a Lui suflare
Ţi-a dat putere pe pământ
A Lui să fii- asemănare
Să stăpâneşti prin Duhul Sfânt.

El Te-a iubit de la-nceput
Pe Isu,s pentru tine-a dat
Şi te iubeşte ne-ntrerupt;
El vrea ca să te ştii iertat!

Să nu ajungi în ziua sfântă
Cu a păcatului povară
Căci nu se va mai şti izbândă
Va fi doar judecată-clară!

Se va-mpărţi viaţa in dar
Celor ce-au vrut ca să-L slujească,
Şi moarte - veşnicul amar
Celor ce, n-au vrut să trăiască.

Amin!