Adun cuvântul Tău

Îţi sorb cuvântul, îl culeg, ca pe o floare rară,
De câte ori l-aud, ascult, ca pentru prima oară,
Mă minunez cât e de clar, totuşi ce taine-ascunde,
Cât de subtil şi cu ce har, în mintea mea pătrunde.

Adun cuvântul Tău, Isus şi când mă strigi pe nume,
Mă înfior, căci m-ai ales, Tu m-ai cules din lume,
În fiecare iotă, simt şi-Ţi văd Doamne, lucrarea,
Mă cercetezi, mă-ngenunchezi, căci îmi doreşti salvarea.

Am înţeles că doar acel, ce şi-a predat viaţa,
În mâna Ta de Dumnezeu, percepe clar povaţa,
Citind Scriptura, prin Duh Sfânt, primim înţelepciune
Şi desluşim cuvântul scris şi ce vrea El a spune.

Îmi amintesc că nu demult, când rătăceam prin viaţă,
Ca barca fără un cârmaci, prin neguri şi prin ceaţă,
Cuvântul Sfânt era tabu, înşiruiri de fapte,
Nu-nţelegeam ce este scris, în mine era noapte.

Când m-ai atins cu mila Ta, prin harul Tău cel mare,
Am înţeles măreţul plan şi jertfa salvatoare,
Iar slovele, ca nişte miei, ce zburdă pe câmpie,
M-au însoţit de-atunci pe drum, ele îmi sunt făclie.

Îţi mulţumesc Doamne nespus, pentru a Ta iubire
Şi pentru Logosul cel Sfânt, venit din nemurire,
Slăvită fie-n veci de veci, Preasfânta Trinitate,
Tatăl şi Fiul, Duhul Sfânt, căci mi-a dat plinătate.

Prieten drag, de nu cunoşti, de nu-nţelegi Scriptura,
Te roagă azi lui Dumnezeu, să vindece ruptura,
Căci despărţit de cer, de El, priceperea-ţi lipseşte,
Îngenunchează dragul meu, chiar Tatăl îţi vorbeşte.

De mii de ani Domnu-a lăsat, ca zestre, Cartea Sfântă,
E inspirată de-al Său Duh şi încă mai cuvântă,
Acel ce crede-n Dumnezeu, va vrea să se sfinţească
Şi din Scripturi se va hrăni, dorind mai mult să crească.

20/02/13, Barcelona- Lucica Boltasu