Adu-ți aminte de Isus!

Tu ai primit un Dar ceresc
În ziua când te-ai hotărât
Să te desparți de ce-i lumesc
Și să-L urmezi pe Domnul Sfânt!
Puterea sângelui divin
A curățit al tău păcat,
Și-n haina Cerului senin
Isus Cristos te-a îmbrăcat!

Doar El ți-a înnoit ființa
Și ți-a dat viață din belșug,
Te-a luminat să porți credința,
Iubirea Lui, și noul jug!
Prin biruința Sa la cruce
Ai devenit părtaș la Cer,
În Valea Morții să poți duce
Lumină celor care pier!

Te-a pus și-n Templul Nemuririi
Cu măreția-i minunată,
Pe Stânca vie a Iubirii
Și-n mâna veșnicului Tată!
În bucurii și-n clipe grele
Cuvântul Său te-a învățat
Să-nvingi ocări și duhuri rele,
Și lumea plină de păcat!

Dar, tu ce faci, și zi și noapte?
Asculți, și împlinești Cuvântul?
Porți crucea Domnului în spate?
Sau te-a robit, din nou, pământul?
E trist să duci a firii mască
Și-n suflet pete de rugină!
E trist când raza ta cerească
Rămâne sub obroc, în tină!

De ai căzut, din neveghere,
Nu te-mpietri în duhul tău!
Mărturisește-a ta durere
Și El te va scăpa de rău!
Isus, al nostru Domn și Rege,
Cunoaște frământarea ta.
De ce să lași a firii lege
Pe tronul inimii a sta?

Ridică-te! Ascultă glasul
Înțelepciunii și iertării!
Mărește spre Lumină pasul,
Către Păstorul Îndurării!

Prietene, adu-ți aminte
De frumusețea pocăinței,
Cum ai pășit cu dor fierbinte
Pe calea sfântă a credinței!
Și nu lăsa ca Darul vieții
Să fie doar o amintire;
E-aproape ceasul Dimineții:
Adu-ți aminte de Iubire!

Adu-ți aminte de Isus,
De-al tău destin, de harul Său,
Căci tu ai preț, și ai un loc
În inima lui Dumnezeu!
Nu strânge-n suflet deznădejdea,
Nu te-ndoi, nu dispera!
Ci, cât de mare-a fost căderea,
Să fie pocăința ta!


Florești, Cluj