Adu, Isuse, vremi de-nviorare

Adu, Isuse, vremi de-nviorare
Aşa cum noi trăit-am altădat',
Când ore-n şir stăteam în închinare
Gustând din harul Tău cel minunat.

Ne arde dorul, Doamne, după Tine,
Ce minunat era când ne vorbeai!
Era frumos, era aşa de bine
Sub binecuvântarea ce-o turnai.

Ni-erai destul Isuse, n-aveam alte
Preocupări, priorităţi, plăceri;
Nimic nu reuşea a ne desparte
De Tin', izvor de pace, mângâieri.

Tânjim o, Doamne, după părtăşia
Ce-n adunare ne-ncetat era;
Ne-umplea ochii de lacrimi, bucuria
Când Duhul Tău duios ne cerceta.

Credeam Cuvântul Tău, trăiam cu frică
Să nu Te întristăm cu-o vorbă rea,
Cu-n gând sau cu vreo faptă, cât de mică;
De se-ntâmpla, ce tare ne durea!

Eram lipiţi de Tin', de Cer, de Casă,
Păşeam încrezători pe-al vieţii drum,
Spre veşnicia sfântă, glorioasă
Cu orice preţ, orice ar fi, oricum.

Ah. . Doamne, azi suntem aşa departe
De-acele stări, de-acele dulci trăiri. .
Parc-am citit cândva, demult o carte,
Parcă sunt numai nişte amintiri.

Nu suntem vrednici, Doamne, dar ai milă,
Ridică-ne, ne pare-atât de rău. .
O, iartă-ne purtarea rea, ostilă
Şi dă-ne iar, Isuse, Duhul Tău!

În dragostea Ta fără de măsură
Dezleagă-ne de lanţuri şi poveri,
S-avem cântări de biruinţă-n gură;
O, dă-ne pacea Ta şi noi puteri.

Vindecă, Doamne, inimile noastre
Şi dă-ne-un nou avânt, un ţel, un vis;
Privind mereu spre zările albastre
S-ajungem toţi în sfântul Paradis.

Îţi mulţumim o, Domnul nostru mare
Căci credincios în toate ai rămas;
Deşi noi rătăceam în depărtare,
Tu ne-ai iubit la fiecare pas.

Amin.

18 iulie 2016

Paula Bîlc