Adesea îți dorești mai mult

Adesea iți dorești mai mult
Și ai idealuri foarte înalte,
Ai vrea în jurul tău tumult
De aplauze mii și repetate.

Ai vrea și faimă și mulți bani
Și lumea să te bage-n seamă,
Să fii-ntre domni, nu-ntre țărani
Și-ntre prieteni ce te aclamă.

Adesea ești nemulțumit
De tot ce ai, inexplicabil
Și crezi că-ai fi mai împlinit
Cu un destin mai favorabil.

Nu-ți place nicicum starea ta
Privind a lumii realizare
Și zici: "nu-i drept să fie așa,
De ce ei au, iar altul n-are~&?"~

Trecea odată cineva
În cărucior... n-avea picioare,
Iar altul îl călăuzea
Sărac și el, cerșind mâncare...

Ce n-ar fi dat acel sărman
Să fie normal, ca și tine,
Să poată alerga prin lan
În diminețile senine.

Atâția sunt bătuți de soartă,
Ologi și orbi și amărâți
Pe care alții poate-i poartă
Și ei la fel de chinuiți.

Tu ești bogat, dar nu iei seama,
Ești sănătos și ești întreg,
Deschide-ți ochii să vezi drama
Celor ce lacrimi doar culeg.

Dă-I slavă azi și mulțumește
Celui ce-I viu, pentru-al tău trai
Te-oprește-o clipă și privește
Câte primești și câte dai...

Dă‐ne, Isuse, 'nțelepciune
Să înțelegem pe deplin
Că sănătatea-i o minune
Și-un uriaș dar ce-l primim.