Acel ce rupe legământul.....

Acel ce rupe legământul... . .


Acel, ce rupe legământul
Care cu Domnul l-a făcut
Acel, ce calcă jurământul
Totul în viaţă a pierdut

Acel, care a uitat că odată
A mers pe cale cu Isus,
Dezamăgirile-l aşteaptă
Nu va ajunge la cer, sus.

Iar viaţa-i va fii presărată
Doar cu necazuri şi dureri
Că a trădat şi niciodată
Nu va ajunge nicăieri

Acel, ce doar în el se încrede
E sigur, că toate le ştie,
Mai mult de eul lui, nu vede
Nu va păşi spre veşnicie.

Cel care uită juruinţa
Ce a facut-o lui Hristos,
Îşi va distruge biruinţa
Va merge din jos, în mai în jos

Satan, cel însetat de sânge
De slăbiciuni va profita
Spre el atrage şi încet stinge
Iubirea şi credinţa ta.

El, cu minciuni te amăgeşte
Te face să nu vezi corect
Şi prefăcut te păcăleşte
Te abate de la drumul drept

Chiar la-nceput după cădere
Nu mai simţi şocul despărţirii,
Eşti plin de sine, ai putere,
Te vezi, pe drumul fericirii

Dar nu durează mult extazul
Şi apoi urmează agonia,
Nu mai vezi rostul şi nici hazul
Şi încet, începe tragedia.

Şi nu-ţi mai găseşti fericirea
În chiar nimic, din tot ce faci
Apoi, trăieşti dezamăgirea
Nici o nădejde, nu mai tragi

Şi cui să-i spui o rugăciune
Când nimeni nu te mai ascultă?
Cui poţi să-i spui că nu ţi-e bine
Când inima ta se frământă?

Te doare totul, şi trădarea
Ţi-aduce numai dezonoare
Cu drag ai mai primi mustrarea
Te uiţi spre cer, vrei îndurare

Începi ca să realizezi
Păcatul care l-ai făcut
Greşelile începi să le vezi
Şi starea în care-ai decăzut,

Pământul ai vrea să se crape
Ruşinea ta să o ascundă
Şi lacrimileîncep să-ţi scape
Te rogi la Domnul, să Te audă.

Iar Cel ce a dat al Său sânge
Se uită lung, privind cu milă,
La El ar vrea să poţi ajunge
Chiar de-ai greşit, nu-i este silă

Cu bunătatea-I cunoscută
Întinde mâna către tine
Iubirea Lui Îţi e ştiută
Stând lângă El, e atât de bine

Ţi-a văzut lacrimile grele
Picioarele îngenunchiate,
Că te-ai căit amar de rele
Şi ţi-ai plâns propriile păcate

El, este bun şi iertător
De inima Ii dăruieşti,
Te iartă c-ai fost trădător
Aşteaptă ca să te smereşti

Eu, am trăit această dramă
Şi nimănui, nu i-o doresc,
Dar glasul lui Isus mă cheamă
Spre El alerg şi mă grăbesc

Căci m-a iertat, o stiu prea bine,
De aceea vreau să Îl slujesc
El, a avut milă de mine
Cât voi trăi am să-L iubesc.

Numai la El îmi e scăparea
Şi dragoste la El găsesc
Stiu, Domnul mi-a iertat trădarea
Nu vreau să-L mai dezamăgesc.

Obrajii mei sunt plini de lacrimi
Cuvintele nu-mi mai găsesc
Ai șters a mele rele patimi
O scump Isus, Îţi mulţumesc!

Cât inima în piept îmi bate
Tu, o să fii lumina mea
Cu Tine, toate le-oi răzbate
Cu mine stai, nu mă lăsa!


Amin

Câmpia Turzii, 20 aprilie 2011