Abia răzbind de azi, pe mâine

Abia răzbind de azi, pe mâine

Abia răzbind de azi, pe mâine,
Alungat mereu de lume,
Și tratat precum un câine,
Sărăcuțul fără nume
Ceru într-o zi o pâine
Unui bogat de renume.

Dar în loc de-un ban în pungă,
Cu-o palmă cât o lopată
Și o înjurătură lungă
Repezitu-l-a deodată,
Pe tot anul să-i ajungă
Să nu ceară și-altădată!

A văzut apoi pe unul
Ca și el de oropsit
Și i-a zis: „Văzut-ai, domnul
M-a înjurat și m-a lovit!”
„Oh, (i-a zis cu milă omul)
Mie-mi ești bine venit!”.

Alungați de lumea toată
Și tratați ca șobolanii,
Bat și azi la câte-o poartă
Și cer ajutor sărmanii...
Vor găsi un om vreodată
Să-și împartă cu ei banii?!

Fiindcă ei, trimeși de sus
Te roagă să faci un bine
Tocmai Domnului Isus!
Și-or cădea greu peste tine
Orice vorbe ce le-ai spus
Fără milă și rușine!

Lumea-i plină de năpastă
Și săraci fără de pâine.
Ei își trag viața nefastă
Cu mult greu de azi, pe mâine!
Într-o lume atât de „vastă”
Partea lor e doar suspine...

Toate astea-n timp ce alții
Își târăsc cu greutate
Burta slută de îmbuibații
Dintr-o parte-n altă parte,
Jucând rol de „preaînalții”
Care țin lumea de toarte!

Ridicați spre Cer privirea,
„Lepădați orice răutate”,
„Urmăriți neprihănirea”
Căci sfârșitul nu-i departe
Și „vine cu răsplătirea
Pentru ori ce fel de fapte”!

„Căutați pe Domnul vieții?”
Căutați-L, dar fierbinte!
„În răcoarea dimineții”
Nu-ntr-a firii vechi morminte!
Adoptați „duhul blândeții”
Și „mila dreptății sfinte”

Căci El este în toți sărmanii
Care Numele-I rostesc,
El este și-n toți orfanii
Care sprijin nu găsesc
Și în cei cu-„aspecte stranii”
Fiindcă zilnic flămânzesc...

El E în mii de situații
Care n-au nici o ieșire,
E-n cei ce depind de alții
Și singura fericire
Li-i să vadă cum confrații
Au pentru Isus iubire...

„Căutați-L câtă vreme
Se lasă descoperit”.
Nu dați vina pe „probleme”
Care nu mai au sfârșit...
Sunt priorități supreme
Și „Azi e timpul potrivit”!

02/02/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)