A fost odată un om sfânt (Gen. 5.22-24; Deut. 34.10-12; 2 Împ. 1.1-11)

A fost odată un om sfânt (Gen. 5.22-24; Deut. 34.10-12; 2 Împ. 1.1-11)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

A fost odată un om sfânt; Enoh el s-a numit. (Gen. 5.18)
Trei sute şase zeci şi cinci de ani el a trăit. (Gen. 5.23)
Cu Dumnezeu el a umblat şi el nu a murit, (Gen. 5.22; Evrei 11.5)
Căci Domnul l-a luat la El, la cer a fost răpit. (Gen. 5.24)

Mai bine-i ca Enoh, decât păstor plătit, (Ioan 10.12; 1 Tim. 3.3; 6.5; Tit 1.7)
Care, chiar nu-i păstor, cum Domnul a grăit! (Ioan 10.12)
Căci el vorbeşte mult, lucrează doar puţin, (Prov. 10.19; 2 Tes. 3.11; 1 Tim. 1.6-7; 6.3-5)
Iar când vine lupul, de oi este străin. (Ioan 10.12-13)

A fost odată un alt sfânt, ce Moise s-a numit. (Exod 2.10)
Pe Israel el l-a condus, cum Domnul a grăit. (Exod 3.2-15; 1 Sam. 12.8; Ps. 77.20)
Atunci când Moise a murit, Domnul l-a-nmormântat; (Deut. 34.5-6)
Lui Petru, Iacov şi Ioan, el viu s-a arătat! (Matei 17.3-4)

Mai bine-i ca Moise, decât doar teolog, (Matei 23.2-3,13, 15-33)
Care cunoaşte mult, fără bun epilog. (Matei 23.4; 1 Tim. 1.3-4; 6.3-5; 2 Tim. 2.14,16; 3.7; 4.3-4)
Mai bine-i credinţa, frumos să o trăieşti, (Rom. 13.13; Iacov 2.14-22)
Decât, tu, contra cost, s-o propovăduieşti! (1 Tes. 2.9; 1 Tim. 6.5; Tit 1.11; 1 Petru 5.2)

A fost odată un alt sfânt; s-a numit Ilie. (1 Împ. 17.1)
De Dumnezeu a ascultat, cu credinţă vie. (1 Împ. 17.2-16)
Pe Domnul, cât el a trăit, L-a propovăduit, (1 Împ. 18.21-39)
Şi Domnul, într-un car de foc, la ceruri l-a răpit. (2 Împ. 2.1-11)

Mai bin’ ca Ilie, decât fals slujitor, (Ier. 10.21; 23.1-2; 25.34-36)
Care de Dumnezeu nu e ascultător. (Ier. 50.6; Ezec. 34.2,7-10)
Mai bine să munceşti cu mâinile tale, (Gen. 3.19; F. A. 20.33-35; Ef. 4.28; 1 Cor. 4.12; 1 Tes. 2.9; 4.11; 2 Tes. 3.8)
Decât să iei mereu caş fără parale! (Matei 23.14; 2 Cor. 12.13-18; 2 Tes. 3.8,10-12; Evrei 13.10)