Rugăciune I

Doamne bun, cu umilinţă mă aplec în Faţa Ta,
Şi Te rog dă-mi biruinţă, că lupta e tot mai grea.

Pune strajă gurii mele cu vorba să nu lovesc,
Pe vrăjmaşii mei ajută-mi totdeauna să-i iubesc.

Duhul blând al bunătăţii să mă umple pe deplin,
Fă-mă rob supus Dreptăţii, Creatorule Divin.

Dă-mi Te rog îngăduinţă, totdeauna iubitor
Cu cei ce mă înconjoară să fiu nepărtinitor.

Doamne, fii Tu călăuză fiinţei mele zi de zi,
Îmi ajută-n curăţie pentru Tine a trăi.

Dă-mi Te rog înţelepciune, pasul să-mi păzesc din zori,
Să nu mă opresc pe „scaunul celor batjocoritori”.

Să-mi păstrez cu teamă sfântă cugetul mereu curat,
Şi să nu-mi aplec urechea la al clevetirii sfat.

Să fug de-a satanei cursă, stând departe ca de foc
De acei ce poartă încă vorba rea din loc în loc.

Să rostesc cu bucurie vorbe dulci, pline de har,
Gândul meu doresc să fie un curat mărgăritar.

Duhul rău de judecată, îl alungă-n loc pustiu,
Căci în slujba-i necurată, Doamne nu mai vreau să fiu.

Doamne bun, ascultă-mi ruga după sfântă Voia Ta,
Căci vreau spre desăvârşire zi de zi să pot urca.

Mă transformă după Chipul Tău, Părinte Drept şi Sfânt,
Ca să-Ţi pot purta cu cinste Numele pe-acest Pământ.