Oprește-te o clipă, Isuse, în dreptul meu!

Oprește-te o clipă, Isuse, în dreptul meu!

Oprește-te o clipă, Isuse, în dreptul meu
Și fă-mi și mie, Doamne, după Cuvântul Tău:
Adu-mi în suflet pacea și dragostea dintâi
Și-apoi, Te rog, cu mine veșnic să rămâi!

Căci nu știu cum, Isuse, credința s-o mențin
Mai vie și mai sfântă când viața-i doar venin,
Decât dacă, Tu Doamne, îmi vii în ajutor
Și din cuptoru' aprins mă scoți biruitor.

Oprește-te o clipă, Te rog și-n dreptul meu
Așa cum Te-ai oprit la orbul Bartimeu...
Și dă-mi și mie, Doamne, în suflet vindecare
Și ochilor vedere, iar inimii iertare...

Nu-ți cer avere, Doamne, căci ea m-ar ruina,
Ci-ți cer cu insistență îmbrățișarea Ta.
De ea eu am nevoie mai mult decât pot spune
Ca rănile din suflet să nu se mai adune.

Mă doare ades, Isuse, cuvântul cel rostit
În clipa de mânie, prin care Te-am rănit.
Te rog, ai milă, Doamne, și iartă-mă din nou,
Chiar dacă vorba spusă răsună cu ecou.

Departe sunt, Isuse, adeseori de Tine
Prin felul cum mă port, chiar de mai fac și-un bine.
Mă doare mult, Isuse, când Tu mă chemi la Tine,
Iar eu nu-Ți mai aud glasul din ruine.

Oprește-te o clipă, Te rog, și-n dreptul meu
Și scapă-mă, Isuse, de-asupritorul rău,
Căci multa suferință ce zilnic mi-o aduce
Îmi e cu neputință să-mi duc propria cruce.

Nu am pe nimeni, Doamne, cui jalea să i-o zic
Și-ntr-adevăr să-i pese, fără să-i dau nimic.
Sărac sunt, Doamne, în aur și-n tot ce-i pământesc,
Dar port adânc în suflet dorul Tău ceresc.

De-aceea astăzi, Doamne, vin 'naintea Ta
Cu sufletul rănit și cu povara grea
Să-ți cer un strop de milă și poate o îmbrățișare
Prin care să primesc deplina vindecare.

O, iartă-mă, Isuse, că nu-s întotdeauna
Așa cum Tu voiești să fiu cu Tine una:
În gânduri și purtare, în fapte și trăire,
Prin care să reflect a Ta dumnezeire.

Adu-Ți aminte, Doamne, că-s plin de slăbiciune
În toată a mea ființă, când vin la rugăciune.
Nu mă justific, Doamne, căci vina-mi aparține,
Dar tot ce-Ți cer, Isuse, îi să ai milă de mine.

(24 august 2026)