Rugăciune din furtună

Am așteptat și astăzi din ceruri un cuvânt
Dar... totul e zadarnic, e goană după vânt...
Puterile mă lasă, sunt frânt și-n trup și-n suflet,
Pe străzi se mai aude doar al furtunii muget! ...
Și, ce ciudat, furtuna în dreptul meu se-oprește
Și-aud cum ea, cu ură, asemeni îmi vorbește:
-Haha, credeai în basme, credeai în promisiuni,
Credeai că pentru tine pot exista minuni!
Visai un loc de pace cu oameni iubitori,
Credeai că pe câmpie îți vor mai crește flori!
Visai doar vreme bună, soare și cer senin
Dar iată-te-n furtună și nori și mai grei vin!
Și doar când te-or răpune, atunci vor mai pleca:
Astfel îți e scris ție, asta e soarta ta!
De-abia-și termină vorba, că prind să ropotească
săgețile de gheață, fața să-mi biciuiască... .
Aceasta nu e ploaie, ci e prigoană pură,
Lovește tot mai tare pe-obrajii mei, cu ură! ...
Și tot mai tare doare... . -Isuse, unde ești? ...
N-ai vrea ca doar cu-o vorbă, furtuna s-o oprești? ...
Căci ai putea, știu bine, de ce dar nu m-asculți? ...
De ce a Ta-ndurare de mine o ascunzi? ...
Oh, ce va fi de mine? ... Și cum să mă mai rog? ...
Voi fi zdrobit cu totul sau părăsit, ca Iov? ...
Îndură-Te de mine, Te rog, nu mă lăsa,
De sus despică bolta, să văd mărirea Ta!
Căci nu există nimeni să-mi vină-n ajutor
Și nu mă pot încrede în omul muritor!
Nu vezi ce groază-mi este de al furtunii muget? ...
Vrea de la mine totul să ia: și trup și suflet! ...
Întinde-Ți, Doamne, mâna, fiul lui Dumnezeu,
Oprește-acum furtuna și chinul vieții greu! ...
Căci nu poate țărâna din gropi să Te slăvească
Și-a Ta credincioșie, lumii să o vestească! ...