Rugăciune din groapă

Doamne, eu sunt într-o groapă,
Fără hrană, fără apă,
Fără de vreo apărare. .
De-aici nu mai am scăpare! ...
Din Israel, de pe stâncă,
ici, într-o groapă adâncă,
De frați fost-am aruncat,
Fără milă lepădat. .
Doamne, ce se va-ntâmpla
De pereții s-ar surpa? ...
Voi fi îngropat, știu bine,
Ca-n niște triste ruine!
Căci pământul mă va strânge
Pân' ce trupul mi-l va frânge
Și mă va acoperi
Până când mă va zdrobi! . .
Voi rămâne în uitare,
În această groapă mare
Și-atunci ce va fi de mine,
De visele de la Tine? ...
N-ar mai fi nicio-mplinire,
Doar apusă amăgire
Despre care frații mei
Mult ar râde între ei! ...
Și pe tatăl l-ar minți
Cum tot fac ei, zi de zi:
Ar spune c-am fost ucis
În pustiul cel încins
De o fiară, sau de două,
Sau de nouăzeci și nouă! ...
Haina mea-n sânge muiată
Tatălui meu i-ar fi dată
Ca dovadă că pe seară
Aș fi fost ucis de-o fiară! . .
Lui nu i-ar trece prin cap
Că e doar sânge de țap. .
Mult ar plânge tatăl meu,
Și, oh, cât i-ar fi de greu! ...
Mai apoi, cu ochi ce mint
L-ar înconjura, rânjind,
Ei, pentru a-l mângâia,
Pentru a-l îmbărbăta! . .
Și când singuri iar ar fi
Între ei toți ar vorbi
Și-n batjocură ar lua
Haina și misiunea mea!
Ar râde mult despre vise,
Ar spune: -haha, sunt stinse!
Gata e cu visătorul,
Gata e cu-nșelătorul!
Dar Tu, Doamne, Te coboară,
Mă trage cumva afară
De aici, ca din mormânt,
De unde Te strig și plâng! ...
Nu uita că mi-ai dat vise,
Binecuvântări promise,
Și că mi-ai făgăduit
Că voi fi un serv sfințit
Care Ție să-Ți slujească,
Pe Tine să Te slăvească,
Și-ascultând, mereu să stea
Doar la dispoziția Ta!
Doamne, nu mai zăbovi,
Căci de-ntârzii, voi pieri! ...
Știu că ai putere mare,
Că e mare-a Ta-ndurare!
Și, până ce vei lucra
Întru izbăvirea mea,
Eu aștept în rugăciune
Precum jarul în tăciune!
Doamne, prin a Ta iubire,
Dă-mi din ceruri izbăvire! ...