Rugăciune

RUGĂCIUNE
Iartă-mă, Tată, sunt slabă, adeseori cârtesc,
Eu știu, prin tot ce vine, ar trebui să cresc,
Dar eu cârtesc, mă vait și spun că nu mai pot,
Vreau pacea Ta divină, te vreau prezent în tot.

E timpul meu de rugă, un timp ce am neglijat,
Necazul, suferința, ei cred, au câștigat,
Dar nu mă las învinsă, în numele-ți divin,
Eu stau în rugăciune, acum vreau să vorbim.

Sunt plină doar de vină, dar bunătatea Ta,
Te rog, revars-o, Doamne, acum în casa mea,
Prin harul Tău puternic, îți cer să intervii,
Ne-ai înfiat pe noi, suntem ai Tăi copii.

Nu știu ce ne așteaptă, nu știu ce va veni,
Dar am credință, Doamne, că ne vei ocroti,
Pământul e durere, eu îmi doresc acasă,
Doresc doar veșnicia și viața cea frumoasă.

Nu vreau să cad pe cale, nu vreau ca să cârtesc,
Dar firea mea e slabă, mereu mă opintesc,
Te rog, să mă ridici, să nu mă lași căzută,
Este războiul Tău, chiar dacă-i a mea luptă.

Sunt vinovată, Tată, e șlefuirea Ta,
Dar strig în suferință, te rog, nu mă lăsa,
Balsam de alinare îți cer cu stăruință,
Aș vrea ca să fiu tare, prin Tine, în credință.

Acesta e pământul, e timpul la sfârșit,
E timpul prețios, nu-i timp de risipit,
E timpul pocăinței, e timpul convertirii,
Tu astăzi bați la ușă, e timpul revenirii.
Emilia Dinescu