Remény (Nădejdea)

Remény

Kérlek Uram, lásd: az én állapotom szomorú,
Csillapodjon a fájdalom tömege, a szívemből
Száműzd kétlem szívből azt az izét, ami keserű.
Tölts sötét éjszakára, Isteni szeretetből.

Szeretet békét, adj uram, üdvösség mennyből
Gyermekeim, a férjem, ők tudatlanságban küzdenek,
Adj valóságból kegyelmet, boldogságot könnyekből.
Hogy legyen egy világos napom, szelíd tiszta lélek.

A fájdalmam törd össze, ő gyakran sír csöndben,
Hallgasd meg az én elnémult hangom, csendes imát.
Bármilyen gonosz szellem, meneküljön el tőlem,
Öntse rám Uram, Az Isteni szerelemi hatalmát.

Remélem, hogy találkozunk az örökkévalóságban.
Növelje a hitem. Atyám, a fájdalomhoz mért nem néz?
Szeretném látni a gyermekeim, az üdvösség fényében.
Kell teljes erővel küzdeni, tudod, rendkívül nehéz.

Úszik, hitem több mind, ezer, ezer könnyekben
De remélem, hogy amikor a felemelkedés, idő érkezik,
A gyerekek, férjem és én, nem leszünk néhány ismeretlen
A mennyországban közülünk egyik sem hiányzik.

Nădejdea

Te rog, Doamne, vezi starea mea tristă,
Alină durerea apăsătoare din inimă.
Potolește, Te rog, gustul amărăciunii din inimă.
Peste noaptea întunecată, toarnă iubirea divină.

Din pacea iubirii, toarnă mântuirea cerească.
Copiilor mei, soțului meu, ce în neștiință se frământă,
Dă iertarea adevărului, lacrimile fericirii.
Să-mi fie ziua luminoasă și sufletul curat în blândețe.

Durerea mă doboară, adesea plânge în tăcere
Ascultă, Te rog, muțenia glasului meu, rugăciunea în tăcere.
Ca orice duh rău să dispară de la mine.
Toarnă peste mine, Doamne, puterea iubirii divine.

Nădăjduiesc că ne vom întâlni în veșnicia adevărului.
Crește-mi credința. Tată, la durerea mea de ce nu Te uiți?
Îmi doresc să văd copiii în lumina mântuirii.
Știu, trebuie să lupt cu toată puterea, mi-e foarte greu.

Înnoată credința mea în mii și mii de lacrimi.
Dar nădăjduiesc când vine timpul răpirii:
Copiii mei, soțul meu și eu, nu vom fi niște necunoscuți.
Și-n împărăția Ta, dintre noi, nici unul nu va lipsi.