Rămâi în barca mea

Ești cunoscut pe-ntreg pământul
Căci mare este slava Ta,
N-a fost vreodată, nimeni, Doamne,
Să spună mării ca să stea.

La glasul Tău învie morții,
Ologii sar și orbii văd,
În fața Ta mai crapă munții,
Și toate se opresc în loc.

Cum să n-asculte universul,
De Cel ce totul a creat?
De Cel ce-a pus viață-n toate,
Tu, meșter cel mai minunat.

În fața ta un bob de tină,
Cândva de Tine frământat,
Vin la Acel ce dă lumină
Și scapă lumea din păcat.

Stăpâne ziditor a toate,
Măreț olar din înălțimile sublime,
O clipă mai oprește lângă mine
Și dă-mi puteri să merg spre Tine!

Mai cercetează ființa-mi toată,
Și vezi cum stau naintea Ta,
Iar de în inimă am tină,
Mai curățește viața mea!

Nu mă lăsa în largul zării,
De valuri să fiu clătinat mereu,
Rămâi în barca mea, Isuse,
Fii tu stăpân și Dumnezeu!