Psalmul 90

Doamne, Tu ai fost adăpostul nostru tare,
Se cuvine să Te-nălțăm prin cântare.
Înainte chiar de-a lumii întemeiere,
Tu erai îmbrăcat și încins cu putere.

Tu ești Apa Vieții fără fântână,
Ești cel ce întorci pe om în țărână.
La Tine o mie de ani sunt ca ziua de ieri.
Tu nu strângi rezerve și n-aduni averi.

Ale Tale sunt toate de sus și de jos,
Că Tu le-ai creat pe toate frumos.
Privește, o, Doamne, spre noi cu iubire
Și spală-ne Tu de-orice nelegiuire.

Ajută-ne starea smeriți s-o vedem,
Pe calea credinței să nu mai cădem,
Să nu mai ascundem deloc nicio stare
Să plângem, să cerem din nou îndurare.

Ajută-ne, părinții, smeriți să-i cinstim
Ca ani pe pământ binecuvântați să trăim,
Să fie șaptezeci, optzeci sau mai mulți
Dar Tu în credință pe toți să ne-ajuți.

Nu ne lăsa numai în trudă și durere,
Mai dă-ne și har, mai dă-ne mângâiere,
Că anii trec iute și parcă zburăm,
Dar prea puțin spre cer înaintăm.

Cine se teme smerit de Dumnezeu
Bine își numără zilele și fuge de rău.
Dă-ne dar, Doamne, o inimă-nțeleaptă
Să umblăm aici doar pe calea dreaptă.

Satură-ne dimineața de bunătatea Ta
Și toată viața noastră ne vom bucura.
Înveselește-ne iarăși că am fost apăsați,
Să ne bucurăm împreună cu surori și frați.
Amin.
(Joi, 15 iulie 2021)