Psalmul 35

Psalmul 35

De-ai mei potrivnici, Domnul meu cel veșnic,
Mă apără! . . și luptă pentru mine!
Ia pavăza și scutul Tău puternic
Și scoală-Te! Ajută-mi! Strig spre Tine

Învârte-Ți Doamne sulița, săgeata
Înspre prigonitorii mei nedrepți
Zi sufletului meu: ”Eu sunt răsplata
Și mântuirea ta ce-o tot aștepți ”

Să fie înfruntați, dați de rușine
Acei ce viața să mi-o ia doresc
Să dea ‘napoi și să roșească bine
Acei care pieirea mi-o gândesc

Să fie ca o pleavă spulberată
Un înger sfânt să vină să-i gonească
Pe-o cale lunecoasă-ntunecată
Iar îngerul ceresc să-i urmărească

Căci lațul mi-au întins destul de bine
Fără motiv au vrut să mă împingă
În groapa ce-au săpat-o pentru mine
Fără temei, ca viața să mi-o stingă

Prăpădul să-i ajungă ca dovadă
Cînd nu se-așteaptă ei, precum o fiară. .
Și-n lațul ce l-au pus chiar ei să cadă
Să fie prinși cu toții și să piară

Atunci va fi și sufletul meu bine
În Domnul fi-va plin de bucurie
Și se va veseli cum se cuvine
De mântuirea lui adusă mie

Chiar osele-mi vor zice fiecare:
”Ca Tine Doamne, cine ocrotește
Pe-acel nenorocit de-acel mai tare?
Și pe sărac de-acel ce-l jefuiește?”

Sunt martori mincinoși ce se ridică
Și mă întreabă ceea ce nu știu
Îmi fac rău pentru bine. . fără frică
Iar sufletul mi l-au lăsat pustiu

Când ei erau bolnavi, eu totdeauna
Simțind cu ei în sac mă îmbrăcam
Chiar sufletu-mi smeream cu post întruna
Cu capu-n sân plecat eu mă rugam

Umblam plin de durere pe cărare
Ca pentru un prieten sau un frate
Simțeam, plecîndu-mi capul de-ntristare,
Ca jalea unei mame sfâșiate

Dar cînd mă clatin, știu să mă smerească
Căci fără știrea mea se strâng la sfat
Sunt bucuroși să mă batjocorească
Să-mi sfâșie ființa neîncetat

Scrâșnesc din dinți atunci când se adună
Și doar împotrivire scot din guri
Cu toți nelegiuiții împreună
Sunt batjocoritoare secături

Cât timp îi vei privi o Doamne mare
Din a lor curse sufletul să-mi iei?
Îmi scapă viața mea din a lor gheare
Din ghearele acestor pui de lei

Și eu Te voi lăuda cu veselie
Când voi veni în marea adunare
Și Doamne, Te-oi slăvi cu bucurie
În mijlocul poporului cel mare

Să nu-și mai zică-n inimi cu mândrie:
”Aha! ce ne doream s-a împlinit”
Să nu se-ntâmple ce vor ei să fie
Să nu zică cumva: ”l-am înghițit ”

Ci înfruntați și rușinați să fie!
De vin nenorociri eu n-am ce face. .
Dar ei atunci sunt plini de bucurie
Ocara și rușinea să-i îmbrace!

Dar cei care găsesc plăcere mare
Fiincă știu că n-am vinovăție
Să fie veseli și să strige tare:
”Mărit să fie Domnul pe vecie!”

Căci Domnul pentru robul Său vrea pace
Iar limba mea mereu va lăuda
Dreptatea Ta așa precum Îți place
Și-n orice zi va spune lauda Ta.

07/02/2026 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona