Psalmul 109

Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
De potrivnicii cei răi fii Tu izbăvirea mea!
Mă-nconjoară cu cuvântări pline de ură,
Se războiesc cu mine și sunt răi fără măsură.

Deși-i iubesc, ei mă urăsc fără temei.
Revarsă-Ți îndurarea Ta și peste ei!
Eu mă proștern înaintea Ta cu rugăciune
Și mă silesc să fac în jur doar fapte bune.

Ei îmi întorc mereu răul pentru bine,
Sunt plini de ură și nu Te cunosc pe Tine.
Pe vrăjmași luminează-i Tu cu pocăință
Și fă să se-ntoarcă la Dreapta Credință.

Fii, Doamne, milostiv la a lor judecată
Primește-i pentru jertfa cea sfântă și curată!
Binecuvântează-le, Doamne, și sămânța
Că doar de la Tine vine deplin biruința.

Binecuvântă rodul muncii lor cu sudoare
Și fă să aibă recoltă bogată pe ogoare,
Ca să-și aducă aminte de Numele Tău mare
Și să se poarte în viitor cu mai multă îndurare.

Să nu mai prigonească pe acel nenorocit,
Să-și aducă aminte că-s trecători pe pământ,
Să-mbrace degrabă al bunătății veșmânt
Și caracterul curat al omului smerit și sfânt.

Spre mine cu bunătate și-ndurare privește
Și de necazurile vieții prin har mă izbăvește,
Că inima mea-i întristată și tare rănită,
Doar tu poți să-mi dai deplin biruință-n ispită.

Întărește-mi genunchii pentru post și rugăciune,
Să pot să mă-nalț din orice slăbiciune.
Nu mă lăsa de ocara celor ce-n adins privesc,
Dă-mi Tu putere, dă-mi harul Tău ceresc.

Scapă-mă, Doamne, prin bunătatea Ta
Căci întotdeauna Ție-Ți place a Te-ndura.
Când ei blestemă, Tu binecuvântează
Și-n încercarea vieții, ține-mi mintea trează.

Vreau să laud Numele Tău sfânt neîncetat,
Pe cărarea vieții multe izbăviri mi-ai dat,
De slăbiciunile mele Tu nu Te-ai rușinat,
Mi-ai dat povață sfântă și m-ai ridicat.
Amin.
(Miercuri, 18 august 2021)